» "N-am fi fost nimic fara sasi": orasul isi datoreaza identitatea arhitecturala colonizarii germane medievale.
» Dezvoltarea urbanistica are similitudini cu orase din Europa Centrala si de Nord, apartinand spatiului de colonizare german.
» Reabilitata, arhitectura de Sibiu mai frust a orasului ar putea da acestuia un aer de statiune urbana.
Oricat ar parea de desuet, targul Bistritei nu este nimic fara istoria lui presarata de peripetii. Istorie vie, care isi etaleaza vestigiile prin portiunile de fortificatii ce apar printre case, pasajele inguste si ogivele splendide care definesc arhitectura municipiului. Orasul Bistrita este asezat pe Valea Bistritei, la poalele Muntilor Bargaului, la incrucisarea unor importante drumuri comerciale.
"N-am fi fost nimic fara sasi"
Bistrita este atestata documentar prima oara ca oras in anul 1264 si isi datoreaza intr-o masura covarsitoare geneza, evolutia si caracteristicile fizice colonizarii germane medievale. "N-am fi fost nimic fara sasi", pare sa repete fiecare curte interioara din Centrul Istoric, majoritatea transformate azi in ruine. Incepand de la sfarsitul secolului al XIII-lea, Bistrita cunoaste perioade de inflorire si dezvoltare economica, intrerupte de nenorociri si razboaie. Astfel, in 1241-1242 tatarii, in drumul lor spre centrul Europei, devasteaza orasul si imprejurimile. Din 1353 orasul are dreptul de a tine targ anual de 15 zile si primeste dreptul de a poseda pecete proprie (cap de strut incoronat cu potcoava de aur in cioc), care era si o confirmare a ocupatiilor cele mai importante – mestesugaritul si comertul. Asezarea este amplasata intr-o zona cu resurse naturale deosebit de bogate, iar conjunctura favorabila, libertatile obtinute de colonisti de la Coroana Maghiara, legislatia urbana germana, calitatea si cultura grupului uman asezat aici, oportunitatile zonei au facut ca orasul sa se dezvolte rapid, dezvoltare ce s-a facut mai degraba pe orizontala. Mai toate sunt vechi la Bistrita. Catre sfarsitul secolului al XII-lea erau deja conturate cele doua laturi lungi ale pietei centrale, dar si traseele principale ale tramei stradale.
Plan urbanistic pe model german
Dezvoltarea si evolutia urbanistica prezinta numeroase similitudini planimetrice cu orase din Europa Centrala si de Nord, din spatiul de colonizare german: caracteristici geometrice destul de exacte, o textura omogena a lotizarilor, un sistem de strazi riguros trasate care converg catre Piata Centrala si care s-au pastrat pana azi, precum si tipologia de baza dupa modelul unei piete dreptunghiulare apropiate de un patrat, cu doua strazi longitudinale, tangente ei, dintre care una este dominanta. Un punct de referinta in dezvoltarea orasului este anul 1465, cand incepe constructia sistemului de fortificatie a Bistritei. Dupa douazeci de ani, prima centura a zidurilor de aparare era gata, avea 13 tunuri si un bastion, iar dupa 50 de ani s-a construit si a doua centura de ziduri, prevazuta si aceasta cu turnuri, iar imprejurul lor s-au sapat santuri adanci, care, printr-un canal derivat din raul Bistrita, au fost umplute cu apa. Orasul vechi avea 18 turnuri si bastioane aparate de mestesugarii orasului grupati in bresle. Principalele bresle erau – Breasla Dogarilor, Aurarilor, Croitorilor, Pietrarilor, Cositorarilor, Tabacarilor, Franghierilor, Fierarilor, Armurierilor, Pielarilor, Blanarilor etc. Doar Turnul Dogarilor a mai ramas azi in picioare. Adaposteste o expozitie de masti medievale, dupa ce a servit pe rand drept inchisoare si spital de psihiatrie.
In perioada de varf a breslelor, Bistrita era unul din cele mai importante orase din Transilvania, alaturi de Sighisoara si Sibiu. Breslele, ca asociatii profesionale, au avut un rol fundamental in dezvoltarea si istoria orasului. si azi se poate observa o apartenenta pronuntata la "breasle" in randul bistritenilor.
Un oras ca o statiune de munte
Gospodarita cum trebuie, Bistrita ar fi putut ajunge azi un punct turistic important din Transilvania. Catedrala Evanghelica, simbol al orasului, al carei turn atinge 75 m, de o frumusete rece si impresionanta, se afla in reparatii de ani de zile. Constructia acestei biserici a inceput in 1470 si a durat aproape 100 de ani. Renovarea tinde sa dureze tot cam atat. Merita vizitate Complexul comercial Sugalete si Casa Argintarului, ridicata in secolul al XVI-lea. Bistrita se distinge insa prin panorama deosebita oferita de dealurile impadurite ce ocrotesc targul din toate directiile. Cu aerul ei de posibila statiune turistica urbana, Bistrita vrajeste vizitatorul, deosebindu-se de Sibiu, de exemplu, prin infatisarea mai degraba frusta a arhitecturii sasesti, la care nu s-au facut reabilitarile stralucitoare caracteristice nodurilor turistice importante din Transilvania.
