Aceasta saptamana este decisiva pentru indeplinirea unuia dintre angajamentele importante pe care si le-au asumat Guvernul si actuala coalitie: adoptarea legii salarizarii unice. Intr-o miscare fara precedent, sindicatele salariatilor din sectorul bugetar s-au coalizat si ameninta cu greva si blocarea functionarii institutiilor publice in cazul in care Guvernul isi va asuma raspunderea in Parlament pe aceasta lege. Negocierile dintre sindicate si Guvern continua, dar este evident pentru toata lumea ca o solutie care sa multumeasca toate categoriile de salariati nu exista. Principiile unui sistem de salarizare unitar pentru tot sectorul bugetar sunt agreate de multa vreme, insa in mod evident punerea lor in practica nu se poate face fara a modifica cu nimic actuala situatie.
Desi s-a adoptat solutia unei implementari graduale, prin care nici unui angajat nu i se vor diminua veniturile, perspectiva de inghetare a salariilor mari din intregul sistem ii nemultumeste pe cei vizati si ii ingrijoreaza pe ceilalti, care nu stiu in ce masura vor fi afectati si ei. Grila de salarizare a fost dezbatuta si modificata luni de zile, cu participarea sindicatelor si in dezbatere publica. Indiferent cum sunt stabilite, raporturile intre salariile diverselor categorii de bugetari inseamna inevitabil ca unii vor avea mai mult ca altii si acest lucru nu poate fi schimbat decat in ipoteza absurda ca toata lumea ar primi acelasi salariu. Pentru fiecare categorie exista argumente legate de merit, de importanta sociala, de anii de pregatire etc.
Conteaza insa si conditiile de munca, penibilitatea sau riscurile asociate unor profesii, diverse avantaje extrasalariale (concedii, calatorii, participari la conferinte, cursuri de pregatire etc.) care determina ca o activitate sa fie mai mult sau mai putin atractiva. In timp, daca se constata ca anumite profesii nu mai au cautare, este posibil ca pozitia lor in grila de salarizare sa fie modificata.
De aceea actuala propunere de grila de salarizare trebuie vazuta ca un inceput intr-un proces de ajustare permanenta si pe termen lung a raporturilor intre salarii. Oricat ar mai fi negociata, ea ramane un compromis ce nu poate satisface pe toata lumea. In aceste conditii, chemarea la greva lansata de liderii sindicali nu poate fi interpretata decat ca un refuz al oricarei schimbari in salarizarea personalului bugetar, expresie a unor puternice interese de a prezerva aberatiile actualului sistem.
Ceea ce putini realizeaza este ca aici nu asistam, de fapt, la o negociere/confruntare intre Guvern si sindicate. Marele absent la masa acestor negocieri il reprezinta milioanele de platitori de impozite si taxe din a caror contributie se constituie fondurile folosite pentru plata salariilor personalului bugetar. In dubla lor calitate de platitori si beneficiari ai serviciilor publice, ei sunt singurii in masura sa stabileasca cine si cat trebuie sa fie remunerat. Din pacate, o consultare directa este o solutie nepractica, asa incat Guvernul trebuie sa-i reprezinte si pe ei la masa negocierilor. Deocamdata, am toata admiratia pentru determinarea cu care primul-ministru – Guvernul in general – este gata sa isi asume toate riscurile pentru promovarea legii salarizarii unice.
Adoptarea legii salarizarii unice pentru personalul bugetar are o importanta mult mai mare decat poate parea la prima vedere. Ea este necesara in primul rand pentru corectarea unor inechitati flagrante in sistemul de salarizare, inechitati ce devin cu atat mai greu de justificat cu cat astazi, din cauza crizei, sectorul privat a fost obligat sa opereze ajustari drastice ale veniturilor. Deficitul bugetar foarte mare ce va fi inregistrat in 2009 (si care va fi greu de corectat in anii ce vin) nu poate fi tratat fara restrictionarea cheltuielilor, iar cheltuielile cu personalul sunt capitolul cel mai important.
Legea salarizarii unice este un element de baza si in reforma institutiilor publice, care trebuie sa devina mai moderne, mai eficiente. Diversi indicatori arata ca sectorul public din Romania este mult in urma altor tari europene, care reusesc sa ofere servicii de calitate mai buna cu personal si costuri mai reduse.
In sfarsit, adoptarea legii salarizarii unice este o conditionalitate asumata in acordul incheiat cu FMI. Orice derapaj in relatia cu FMI ar avea in acest moment consecinte grave pentru credibilitatea Romaniei si, implicit, pentru capacitatea de finantare externa. Intr-un moment de criza precum cel prin care trecem, suportul FMI este mai important ca niciodata.
Nu as vrea sa asist la momentul in care amenintarii cu greva generala a salariatilor din sectorul public i s-ar raspunde cu amenintarea cu greva fiscala a celor din sectorul privat. Pentru ca, in mod sigur, dintr-o asemenea confruntare nu ar putea sa existe castigatori.
