Peter Arvai, un maghiar cu origini româneşti, crescut în Suedia, educat în Singapore şi Japonia şi, la momentul actual, rezident al Statelor Unite, a vorbit jurnaliştilor de la ziarul american New York Times despre povestea sa de succes.
În prezent preşedinte executiv al companiei Prezi, un software exclusiv online destinat realizării de prezentări fără tehnologia „slide”, Arvai a realizat în 2009 un portal medical online care a câştigat premiul de cel mai bun site suedez al anului şi are în derulare un alt proiect, o carte de reţete japoneze.
„Bunicii mei au emigrat dintr-un mic sat agrar din Transilvania, parte a României, în Budapesta, Ungaria, un oraş plin de viaţă. Părinţii mei s-au mutat din Ungaria în Suedia. Am trăit până acum în cinci ţări, în afară de Statele Unite.
Experienţele familiei mele m-au pregătit pentru emigrare şi au colorat felul în care privesc lumea. Fiind ungur, am avut câteva momente dificile crescând într-un oraş mic din Suedia. Cuvintele pentru „Ungaria” şi „junglă” sunt similare în limba suedeză, prin urmare colegii mei credeau că vin din junglă şi râdeau de mine. Am învăţat astfel multe despre felul în care oamenii îi tratează pe cei care sunt puţin diferiţi.
După liceu, am studiat simultan două programe care includeau atât licenţa, cât şi masterul. Am început cu ingineria în domeniul tehnologiior media, particiând la primele astfel de cursuri susţinute la Institutul Regal de Tehnologie. Programul m-a atras pentru că mi-a plăcut dintotdeauna să fiu explorator şi să să îmi urmez propriul drum. Apoi am studiat afacerile, în aşa fel încât să pot să îmi transform ideile despre new media în realitate.
Ca parte din programul de business, am studiat economia în Singapore, timp de un semestru. Apoi am luat o pauză, am studiat japoneza şi am urmat un training la Fuji Xerox în Japonia. Auzisem atâtea concepţii greşite despre Asia, încât voiam să mă afund în cultura lor, ca să văd care era de fapt adevărul.
Începând cu primul meu job, la Mobispine (o companie de comunicaţii mobile din Suedia), a fost foarte important pentru mine să am o conexiune personală cu munca. De exemplu, când mama s-a îmbolnăvit, am învăţat multe despre sistemul suedez de sănătate şi am considerat că aceste cunoştinţe pot ajuta şi pe alţii. Unul dintre proiectele pe care le-am derulat cât am lucrat la Mobispine a fost designul unui site care compară clinicile şi spitalele suedeze, la care am lucrat împreună cu trei prieteni, timp de trei ani. În 2009, am câştigat premiul pentru cel mai bun site suedez al anului, oferit de Internetworld, o revistă suedeză.
Am avut ocazia să îi cunosc pe fondatorii Prezi atunci când lucram pentru Mobispine. Ca vicepreşedinte, am fost mereu în căutarea programelor noi pe care le-am fi putut folosi.
În 2007 l-am întâlnit pe Peter Halacsy, unul dintre fondatorii Prezi, care conducea cercetările în departamentul new media din cadrul Universităţii de Tehnologie şi Economie din Budapesta. Halacsy a creat un limbaj de analiză de care Mobispine era interesat şi, după o discuţie de jumătate de oră, voiam să îl angajez. M-a refuzat, apoi m-a sunat şi mi-a propus să conduc Prezi. Am acceptat, pentru că am simţit intodeauna că oamenii erau de părere că proiectele interesante nu puteau să îşi aibă sursa în Ungaria, şi eram foarte hotărât să le demonstrez contrariul. Prezi este un program de prezentare interactivă, similar cu o tablă albă care le permite oamenilor să spună o poveste, să mărească şi să micşoreze imaginea, dar şi să colaboreze între ei la crearea unui document numai prin interfaţa online a aplicaţiei. Compania are sediul în Statele Unite, dar biroul principal se află în Ungaria.
Legătura mea personală cu Prezi mi-a permis să ţintesc către cel mai provacator lucru la care mă puteam gândi: să îi conving pe cei de la TED (n.r. – Technology Entertainment and Design, o conferinţă de maximă imporanţă la nivel global în domeniul inovaţiei tehnologice) să investească în firmă. Ştiam că dacă Prezi ar putea face un parteneriat în cadrul popularei conferinţe TED, ar reprezenta un important vot de încredere şi ar motiva toţi angajaţii companiei. Organizatorii evenimentului mi-au oferit 25 de minute să fac o prezentare, şi la final au fost de acord să investească în compania noastră. M-am simţit foarte bine, pentru că de obicei nu investesc în alte companii.
La momentul actual derulez alt proiect. Am devenit interesat de mâncarea japoneză în perioada în care am locuit în Japonia. Când m-am întors în Suedia, nu am putut găsi o carte de reţete pentru mâncăruri japoneze simple, de zi cu zi, aşa că am început să scriu una, împreună cu un prieten japonez, în urmă cu trei-patru ani. Încă lucrăm la asta”.
