Un oraş care trăieşte din agricultură, unde, după cum ne spuneau locuitorii, „nu există nici podişcă pentru a trece”, cu străzi pietruite în cel mai bun caz, cu oameni care spun că doar din vorbe trăiesc la oraş pentru că, în rest, de la glodul până în gât la lipsa condiţiilor de trai şi a infrastructurii, totul aduce a sat. Este Băneasa, oraşul în care sărăcia este la ea acasă, urbea în care, aşa după cum ne declara primarul Ion Marin, „35% din locuitori nu au o felie de pâine”. O sărăcie lucie din care nimeni nu vede nicio ieşire, o lume în care se speră doar la ajutorul cuiva. „Fără sprijinul Consiliului Judeţean Constanţa sau al Guvernului nu vom reuşi să facem nimic anul acesta”, ne-a mărturisit edilul-şef al urbei. Acesta susţine că are 400 de familii sărace lipite pentru care a solicitat inclusiv sprijinul Guvernului pentru a le putea acorda ajutor social. Numai că, de la Centru, nu a venit nici un răspuns. Şi aşa se face că „1.500 de persoane nu au ce mânca” deoarece prin schimbările legislative s-a ajuns de la 700 de dosare pentru ajutorul minim garantat la 50 de dosare deşi necesarul este mult mai mare.
Banii de pe terenuri nu sunt încasaţi
În aceste condiţii, nu este de mirare că nivelul taxelor şi impozitelor a rămas acelaşi ca anul trecut în condiţiile în care doar 70% din locuitori şi le-au plătit. „Avem încurcături mari cu terenul”, ne-a declarat acelaşi primar, care susţine că „mulţi dintre proprietari s-au pierdut, efectiv, de la împroprietărire nemaidând deloc prin Băneasa”. Aşa se face că de pe o suprafaţă de aproximativ 2.000 de ha nu s-au strâns banii de impozit. La aceasta se adaugă şi încurcăturile de la reconstituirea proprietăţilor. Acelaşi edil-şef ne-a spus că, printr-o hotărâre a Comisiei locale de fond funciar va da terenul celor care încă nu şi l-au primit înapoi din păşune, măsura fiind de 1,4 hectare de păşune la 1 hectar de teren proprietate.
