Un exemplu care ar trebui generalizat. Cum au recuperat cercetătorii români comori de milioane de euro

Un grup de oameni de știință de la Institutul Național pentru Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei, coordonat de Bogdan Constantinescu, datează și autentifică obiecte de patrimoniu, cel mai important demers pentru recuperarea lor din mâinile căutătorilor de antichităţi. 

Indivizi cu detectoare de metale, începând cu anii ʹ90, au găsit numeroase monede de aur și brățări în jurul sanctuarelor de la Sarmizegetusa. Autoritățile nu au fost suficient de vigilente la acea dată, iar aceste comori au fost exportate ilegal în vestul Europei, ajungând să fie tranzacționate la diverse case de licitație. Vânzarea a mers extrem de greu. O brățară a fost în oferta casei de licitații Cristie’s  timp de mai mulți ani deoarece obiectele nu erau însoțite documentația care să le certifice proveniența. 

Informațiile au ajuns la autoritățile din România, care s-au alertat. În 2006, au început demersurile pentru repatrierea unor obiecte antice furate din România și care se aflau în galeriile din Paris și la New York. „Regulile internaționale spun că, pentru repatrierea unui bun, autoritățile trebuie să demonstreze că acestea aparțin statului român. Cel mai simplu pentru noi era să demonstrăm că brățările dacice și monedele sunt făcute din aur din Transilvania“, explică Bogdan Constantinescu. 

S-a decis realizarea a trei expertize independente pentru autentificarea brățărilor dacice. Prima a fost realizată la Paris, în laboratorul Muzeului Luvru. O a doua expertiză a fost făcută la Los Angeles. A treia a fost realizată de către o echipă de oameni de știință condusă de Bogdan Constantinescu, care a folosit metode nucleare și atomice pentru a stabili compoziția aurului.

„Toate cele trei expertize au arătat că brățările sunt făcute cu aur din Transilvania. În urma analizelor, am constatat că aurul din care sunt făcute brățările are amprenta aurului din regiunea transilvană. Raportul aur-argint-cupru e același cu cel al aurului din Ardeal. În plus, au fost identificate urme de staniu și stibiu, care arată că e vorba de aur aluvionar din albia râului. În urma unor demersuri în instanță și pe baza probelor noastre, tribunalele de la Paris și de la New York au decis că brățările dacice sunt obiecte din România care trebuie returnate. Procesul returnărilor s-a întins pe mulți ani: se mai găsea o brățară, ulterior se demonstra că e din Transilvania“, a declarat cercetătorul.

Pe lângă echipa de cercetători de la Institutul de Fizică Atomică la recuperarea tezaurului dacic au contribuit specialiști din poliție, procuratura din Alba Iulia, care până de curând a fost condusă de actualul procuror general al României, Augustin Lazăr, și echipa de arheologi de la Muzeul Național al României.   

Am autentificat 13 brățări dacice, colierul și cerceii de la Căpâlna, sute de cosoni, obiecte de argint, toate extrem de valoroase. Un coson se vinde în străinătate și cu 1.000 de dolari. Aurul singur de pe o brățară dacică valorează 100-200 de mii de euro. Probabil că valoarea brățării dacice, în întregul ei, se ridică la jumătate de milion de euro.“

Aurul zeului

În ultimii ani au fost realizate bazele de date pentru aurul, argintul și bronzul din România. „În autentificarea obiectelor dacice am avut noroc că dacii foloseau aur nativ luat din albia râului sau din filoane de suprafață. L-au topit și au făcut brățările. Dacă foloseau metoda retopirii, așa cum procedau romanii când fabricau lingouri, și se amestecau sursele de aur, ne era foarte greu să mai putem spune de unde provenea aurul din brățările dacice. Concepția religioasă a dacilor era că acest aur aparține doar zeilor. Nici un muritor nu a avut curaj să se atingă de aur deoarece pedeapsa era una extrem de mare“, explică cercetătorul Bogdan Constantinescu. Oamenii de știință pot să autentifice nu doar obiecte de mare valoare, dar și opere de artă atunci când există informații despre pigmenții folosiți de diverși pictori.

„Institute of Art din Chicago a analizat toate tablourile și a făcut o bază de date a marilor maeștri. Au notat ce pigmenți a folosit fiecare pictor, ce aliaje a folosit fiecare sculptor. Această operațiune a fost sponsorizată de marile galerii și de colecționari pentru că aceștia nu își permit să vândă falsuri. În România nicio casă de licitații nu are motive să facă astfel de analize de autentificare. Dacă s-ar dovedi că au vândut un fals, își pierd credibilitatea. Ministerul Culturii trebuie să intervină mai ales atunci când, de exemplu, pe piață  apar prea mulți Tonitza“, spune Bogdan Constantinescu. Aceste procese de autentificare și datare a unor obiecte de artă sau obiecte de patrimoniu este  costisitoare:

„Norocul nostru a fost că Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică ne-a finanțat, timp de zece ani, programe de cercetare prin care am putut să ne acoperim cheltuielile. Supărător este că Ministerul Culturii nu s-a arătat deloc de interesat de munca noastră“, explică profesorul.   

Disciplinarea datării obiectelor

Acești oameni de știință care acționează pentru recuperarea obiectelor antice de patrimoniu se folosesc de știința numită arheometrie, care a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea. „Arheometria poate fi definită ca aplicarea metodelor moderne fizice, chimice, ale biologiei la studiul și conservarea pa-trimoniului cultural material. Facem analize prin care determinăm care este compoziția unui obiect antic, cât aur se află într-un obiect, spre exemplu, și din ce regiune provine el. De asemenea, putem afla compoziția unui
element-urmă prezent într-un aliaj într-o  proporție de unu la milion. Putem data icoane sau tablouri pe baza analizei pigmenților“, explică pentru RL profesorul Livius Trache, directorul științific al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH).

 Arheometria are aplicații practice: „Putem data un obiect după tehnica folosită în fabricarea lui. Se poate spune dacă metalurgia care a fost implicată în turnarea unor obiecte este una avansată, de secol XX, evidențiind temperaturile ridicate la care a fost fabricată. Sau este vorba de o tehnică de fabricare mai timpurie, realizată prin bătaie la temperatură redusă“, explică profesorul Livius Trache. La Institutul de Fizică Nucleară există instalațiile, personalul și competența pentru datarea și autentificarea obiectelor vechi, dar acest proces trebuie făcut împreună cu arheologi, istorici și muzeografi. La finalul lunii trecute, la Sinaia a fost organizat – de Institutul Național pentru Fizică Nucleară și Universitatea București – Simpozionul Balcanic de Arheometrie. Simpozionul a dorit să sugereze Ministerului Educației instituirea unui program de studii privind conservarea patrimoniului cultural al României.

Arheometria ar trebui să se încadreze în domeniul de interes strategic așa cum de zeci de ani se întâmplă în marile centre cultural-științifice ale lumii.