Muzeul Etnografic al Transilvaniei isi va deschide, joi, 21 decembrie cea de a cincea sa expozitie permanenta din istoria institutiei. Dupa renovarea totala a exteriorului si interiorului cladirii, cunoscuta si sub numele de „Reduta”, Muzeul Etnografic a schimbat, intr-o formula inedita, modalitatea de expunere a obiectelor din patrimoniul institutiei.
„La 21 decembrie vom marca 84 de ani de la recunoasterea sa oficiala ca institutie culturala a cetatii de pe Somes. Acest eveniment avea loc pe data de 21 decembrie 1922 si era consfintit printr-un decret al Fundatiei Culturale „Principele Carol”. Primul muzeu etnografic din Romania este cel al Transilvaniei, de la Cluj prin pa-trimoniul sau de peste 95 de mii de obiecte, care apartin celor 362 de colectii, impartite pe opt sectii. De asemenea, avem o fototeca extraordinar de bogata, o arhiva stiintifica si o biblioteca. Acest patrimoniu tezaurizeaza documente ale culturii populare romanesti, ale nationalitatilor conlocuitoare, ale popoarelor vecine si ale popoarelor din alte continente”, a declarat directoarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Simona Munteanu.
Din Piata Mihai Viteazu, la Cazino
Prima locatie a Muzeului Etnografic al Transilvaniei a fost intr-o cladire, astazi disparuta, care se afla pe actualul amplasament al Halei din Piata Mihai Viteazu. „Astfel prima expozitie permanenta a fost deschisa la 17 iulie 1928, in acea cladire din Piata Mihai Viteazu”, a spus Simona Munteanu. Expozitia a avut succes la acea vreme. In aceste conditii, Ministerul Cultelor si Artelor de atunci a decis ca Muzeul Etnografic din Cluj sa treaca de la Fundatia „Principele Carol” la stat, sub patronajul direct al ministerului de resort. In 1938, Primaria Clujului, dorind sa construiasca o hala industriala pe locul unde era cladirea muzeului, a propus conducerii institutiei un schimb de imobile.
Directorul muzeului, care este si fondatorul lui, etnologul Romulus Vuia, a acceptat acest schimb si a cedat cladirea din Piata Mihai Viteazu, pentru un imobil construit in parcul „Simion Barnutiu”, parcul central de astazi al Clujului. Este vorba despre cladirea vechiului Cazino, careia atunci i se mai mai spunea si „Chioscul”, cladire care a fost renovata integral cu aceasta ocazie. „A doua expozitie permanenta a muzeului este astfel inaugurata la 13 iulie 1937, in prezenta Regelui Carol al II-lea si a fost deschisa marelui public pana in 1940, cand muzeul s-a refugiat impreuna cu Universitatea, la Sibiu. Si astfel pana in 1945, muzeul nu a mai avut o expozitie permanenta, din lipsa de spatiu. Aceste prime doua expozitii au purtat amprenta conceptiei muzeografice si etnografice a profesorului Romulus Vuia, cel care a condus muzeul timp de 25 de ani”, a adaugat actuala directoare a Muzeului Etnografic, Simona Munteanu.
Muzeu regal, trecut la proletar
Dupa reintoarcerea la Cluj, in 1945, cladirea Cazinoului a fost supusa unor ample lucrari de res-taurare care au durat pana in 1951, an in care muzeul a fost trecut la Comitetul pentru asezaminte culturale. Atunci a primit ca tema reorganizarea expozitiei permanente avand ca tematica „problema traiului si evolutia societatii incepand cu formarea omului si pana in zilele noastre”, o tematica marxista a materialismului istoric. Institutia a primit si un nou nume de Muzeu istorico-etnografic al Regiunii Cluj. Insa in 1953, ministerul de resort revine la numele original de Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
In 1955 este vernisata astfel cea de a treia expozitie permanenta si deschisa pentru public pana in 1959, an in care se termina restaurarea la cladirea din strada, actuala a Memorandumului, unde s-a mutat intre timp Muzeul Etnografic. In 1969 s-a pus problema modernizarii expozitiei permanente de aici, planul tematic fiind elaborat atunci de Koos Karoly, Valeriu Butura si Viorica Pascu. Astfel a luat nastere ce-a de a patra expozitie permanenta, vernisata in 1972, cu ocazia semicentenarului Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Astfel, de atunci expozitia de baza, desi a fost conceputa doar pentru o perioada de 10 ani, ea a ramas neschimbata pana in 2004, pentru o perioada de mai bine de treizeci de ani, din cauza lipsei fondurilor financiare, fapt care s-a vazut si in degradarea cladirii, ai carei pereti si structura de rezistenta aveau se-rioase probleme, dupa cum a pre-cizat Simona Munteanu.
O imagine a taranului autentic
Dupa 2004, cladirea a intrat intr-un proces amplu de renovare a spatiului interior si a edificiului, astfel ca astazi, fata muzeului este una noua, si totusi, mult mai apropiata fata de forma ei originala. Expozitia care va fi inaugurata joi, 21 decembrie, poarta o cu totul alta amprenta decat am fost obisnuiti cu prezentarile anterioare. Viata taranului roman, de la material la spiritual, un periplu intiatic in lumea fantasticului rural.
Vremelnicul si vesnicia, materia si spiritul, moartea si viata sunt coordonatele dupa care exponatele incearca printr-un limbaj direct al imaginii sa conduca privitorul in lumea apusa a taranului autentic. Roti de olarie si pluguri, sterguri si cruci, furci de tors si vase ceramice, fotografii de epoca alaturi de icoane, razboaie de tesut si costume populare din toate colturile Transilvaniei si Banatului, toate puse intr-o ordine care vrea sa scoata la iveala, pentru fiecare dintre noi, crampeie dintr-o lume despre care doar bunicii nostri mai putem spune ca i-au apartinut.
