Mă întreb cine a fost geniul politic care i-a spus lui Klaus Iohannis că, dacă acceptă pe nemestecate ca un alt plagiator pesedist să ajungă premier, va câștiga alegerile din 2019. Desigur, există un cârd de babe care înghit toate prostiile spuse de Rareș Bogdan și avem și noua propagandă prezidențială, în frunte cu Dan Tapalagă, care susțin acest fals raționament. Eu am dubii că va funcționa.
Dimpotrivă, va crea sentimentul că #USLTrăiește, că toți politicienii sunt o apă și un pământ, că toți se gândesc doar la interesul lor și România este condusă de către forțe oculte/ servicii secrete. Eu cred – și vom vedea în decembrie 2019 dacă am sau nu dreptate – că decizia de a-l accepta pe Mihai Tudose va avea ca efect o lipsă de mobilizare a electoratului de dreapta. Am văzut asta la parlamentarele din 2016. Eu estimez că discutăm despre un electorat sofisticat și mefient, care va ține minte ceea ce a făcut președintele pentru care s-a bătut și a stat la coadă, în noiembrie 2014.
Din 2004 până azi, alegerile prezidențiale au fost câștigate de către candidați anti-PSD care au reușit ca, în turuldoi, să își mobilizeze suporterii. În 2004, Băsescu a obținut 3,55 de milioane de voturi în turul întâi și 5,12 milioane în turul doi. În 2009, același Băsescu a sărit de la 3,15 milioane de voturi la 5,27. În 2014, Iohannis a avut 2,88 milioane de voturi în turul I și 6,28 milioane în turul II. Mă tem că, dacă Klaus Iohannis ajunge în turul doi al prezidențialelor din 2019, în confruntare cu un candidat PSD, nu va mai reuși acest tip de mobilizare.
Publicul de dreapta l-a înghițit cu greu pe „premierul de la Grivco”, iar acesta a făcut tot posibilul să îi confirme suspiciunile. În 2014, l-a adus la Cotroceni pe Dan Mihalache ignorând scrisoarea deschisă a unui grup de intelectuali, printre care Mircea Cărtărescu și Gabriel Liiceanu. În 2015, a susținut și lăudat public decizia guvernului Ponta care, prin semnătura premierului interimar Gabriel Oprea, a mărit cu circa 300% salariile unui grup de 69 de demnitari, inclusiv șeful statului. Printr-o ordonanță băgată pe șest în ședința de guvern. În februarie 2016, a criticat abordarea „heirupistă” a ANAF, care dorea să recupereze prejudiciul din dosarul Dan Voiculescu. Iohannis și-a schimbat atitudinea doar când a văzut că pierde voturi.
Ce ar fi putut face în momentul în care PSD i l-a propus pe Tudose? Să îl respingă, așa cum a făcut cu Shhaideh. Cel puțin atât, nu mai discut de posibilitatea de a coagula o altă majoritate, anti-PSD, în jurul unui premier bun. N-a făcut-o pentru că și-a făcut un calcul pe spinarea unei națiuni: PSD va distruge și va jefui România și va fi atât de rău încât realegerea mea va fi asigurată. Eu însumi sunt un cinic, dar mi se pare prea mult să suport un regim Dragnea încă 30 de luni, cel puțin, pentru ca fam. Iohannis să rămână la Cotroceni după 2019.
Ar fi momentul ca tabăra anti-PSD să se gândească la alt candidat la președinție.
