Teoretic, sunt parteneri de coaliţie aflată la putere, împart camaradereşte lauri şi huiduieli publice şi au o promisiune electorală comună: un candidat unic la prezidenţiale. Indiciile sunt, însă, că Victor Ponta vrea să joace solitar. Multe dintre deciziile luate în 2013 converg spre această intenţie. Făcând din primul an de mariaj USL un an de fiere.
2013 a fost un an în care tensiunile intra-USL, nu o dată pe punctul de a se finaliza printr-o ruptură, au fost provocate chiar de deciziile lui Victor Ponta şi ale PSD, ce par a fi luate pentru a-i asigura, în 2014, intrarea în scenă în postura de candidat la prezidenţiale. Asumarea publică a acestei hotărâri şi scoaterea PNL în afara careului de joc ar putea fi, însă, taxate electoral. Aşa că, se pare, e mai bine să-şi pună în aplicare planul, să provoace şi să aştepte ca PNL să-şi asume părăsirea alianţei de guvernare.
Tertipuri pentru sfera de influenţă
Anul a început – continuând de fapt în aceeaşi notă în care se încheiase 2012 – cu disensiuni plecate de la împărţirea portofoliilor ministeriale. PSD şi-a dorit control inclusiv în ministerele conduse de liberali. Unde nu s-a putut oficial, unde nu a fost destul de eficient nici tertipul cu miniştrii delegaţi – pe care Varujan Vosganian îl cataloga drept act de „destabilizare a miniştrilor liberali“ –, s-a recurs la un control de facto. Au atras atenţia două decizii ce indicau că d-l Ponta ar visa la preşedinţie. Şi-a subordonat, indirect, DIPI, serviciul secret al MAI, condus de liberalul Radu Stroe. Trecând astfel, pentru prima oară în istoria ministerului, numirea vârfului acestei structuri din atribuţiile ministrului de resort în cele ale premierului. O mişcare care, ţinând cont de precedente, l-ar putea ajuta să-şi ţină în şah operativ inamicii politici. Din acelaşi raţionament, probabil, îşi exprimase intenţia – materializată ulterior – de înfiinţare şi coordonare a Direcţiei Antifraudă, o structură de supracontrol a instituţiilor statului ce au în responsabilitate activitatea de combatere a infracţiunilor economice, cu iz de crimă organizată. Plan care îi punea la dispoziţie nu numai ANAF, condusă de alt liberal, Daniel Chiţoiu, ci şi servicii speciale. La vociferări a răspuns scurt: „Dacă cineva e nemulţumit de structura guvernului, (…) poate să plece“.