Derby-ul Dinamo-Steaua a avut un nou episod la o săptămână după jocul disputat în „Ştefan cel Mare” şi câştigat de „câini” cu 2-0. De această dată combatanţii nu aveau mai mult de 10 ani. Partida s-a jucat pe unul dintre terenurile sintetice ale steliştilor, la doar câţiva paşi de Stadionul Ghencea, locul unde majoritatea acestor puşti visează să ajungă.
Cu arena înconjurată de familii şi prieteni, 24 de copii au trăit la maxim fiecare acţiune. Spre deosebire de derby, în afara terenului nu a fost loc de comentarii sau critici la adresa arbitrajului sau împotriva echipei adverse, ci doar de încurajări. În iarbă au lipsit obişnuitele şicanări, puştii încercând să-şi imite idolii doar prin calităţile tehnice, pentru ei nefiind valabilă ideea de a încălca regulamentul. Steaua s-a impus categoric, la fel cum a făcut-o şi în finala campionatului de anul trecut, la această categorie de vârstă. Cu toate acestea, nimeni nu a fost interesat să contorizeze golurile marcate. Nici măcar „piticii” celor două echipe.
Antrenorii dau tonul
De-a lungul partidei, cei doi antrenori, Iordan Roman (Steaua) şi Eduard Marin (Dinamo) au fost nevoiţi chiar să-şi aşeze cu mâna elevii pe teren, asemenea unor piese pe tabla de şah. Apoi „piticii” respectau indicaţiile fără a ieşi din cuvântul tehnicienilor. Cum meciul s-a jucat pe unul dintre terenurile sintetice din Ghencea, fără denivelări sau băltoace, puştii au reuşit să-şi arate calităţile tehnice. Cei care exagerau cu driblingurile erau repede apostrofaţi de antrenori, explicându-li-se şi soluţiile alternative de continuare a unei acţiuni. Dacă la capitolele tactică şi disciplină au apărut multe greşeli, pentru că aceşti copii sunt abia la începutul drumului, la capitolul tehnică nu li se poate reproşa mai nimic. Majoritatea cunosc „abc”-ul, ştiu să lovească corect mingea, încearcă pe cât posibil să paseseze doar cu latul, pentru a nu greşi când transmit unui coleg balonul cu exteriorul. Mai mult decât atât, „piticii” au reuşit să marcheze chiar şi cu lovituri de cap şi şuturi din prima, apreciind foarte bine traiectoriile centrărilor date de coechipieri. Printre remarcaţi s-au numărat Robert Ciupea de la Steaua şi Alexandru Goia de la Dinamo. Juniorul gazdelor joacă fotbal într-un cadru organizat doar de şase luni, însă nu a fost cu nimic mai prejos decât colegii săi. Stelist de mic, nu pierde nici un meci al echipei favorite din Ghencea, iar camera sa este dotată complet cu articole în culorile roşu şi albastru. „Cel mai mult mi-au plăcut de la Steaua Nicolae Dică şi Dayro Moreno”, ne-a spus fundaşul stânga al grupei 2000 a Stelei.
Cu toate că joacă de mai mult timp la Dinamo, Alexandru Goia este şi el tot stelist, fiind deţinătorul unui abonament la Tribuna 0 a grupării din Ghencea, unde merge de la vârsta de 2 ani. „De când a început să meargă a luat mingea în braţe. Alte jucării nu există pentru el. E înnebunit după fotbal. I-am făcut şi lui abonament şi mergem împreună la meciurile Stelei”, ne-a spus Ionel Goia, tatăl lui Alexandru.
Finalul jocului i-a găsit pe toţi copiii cu zâmbetul pe buze, micii stelişti şi dinamovişti felicitându-se şi strângându-şi mâinile ca nişte actori care au reuşit să ducă la bun sfârşit o piesă de teatru la care asistă un public exigent.
