Mare ghinion că ieșirea Marii Britanii din UE, cu aferenta recreare inevitabilă a Europei cu mai multe viteze, a coincis cu lansarea proiectului de țară al președintelui Klaus Iohannis, cel pe care românii îl așteaptă din noiembrie 2014 cu multă speranță. Mai ales că scenariul negativ de mai sus- englezii ies din UE, în anticiparea unei perioade de criză europeană prelungită, fâcînd astfel mai rea criza și mai inevitabilă soluția, unica, de altfel, a Europei cu geometrie variabilă, Europa cu mai multe viteze, nu era luată în calcul serios la București. Nici nu avea de cine, forța intelectuală a României reducându-se la oamenii lui Isărescu care fac scenarii monetare, sau le adaptează pe cele de la Frankfurt, ale BCE. În rest, strategia de țară a lui Klaus Iohannis, dovadă că era făcură pentru a bifa încă o strategie de țară, fusese comandată Academiei Române, instituție cu zero experți în politici publice și, în consecință, tot atâtea citări internaționale în domeniu. Academia a scris, sigur cu intenții bune, dar irelevant, sute de pagini- citiți recenzii detaliate, nefavorabile, aici și aici. Ca în bancurile vechi, s-a mutat mortul pe Academiei, unde erau zero lucrări ISI pe integrare europeană, deci și zero șanse să nimerească scenariul corect careva.
Strategia e în aer, deci, dar iată că necesitatea strategiei devine brusc mai importantă. Dar altfel decât ne-am fi așteptat- de exemplu, șansele ca zona euro să se restrângă sau să dispară treptat, în loc să crească, au devenit mai mari ca niciodată, scenariu iarăși scăpat din vedere de ai noștri, care plănuiesc, modest, tot pe baza aceluiași plan de convergență împachetat precum cincinalul de pe vremuri, pe baza modelului economic care se poate denumi pe scurt wishful thinking: noi avansăm cât ceilalți stau pe loc, controlăm cu alte cuvinte pentru contingențe ignorându-le. Da, ar fi greu să publici o lucrare de econometrie așa, dar un plan de țară poți face, că țările nu au referenți anonimi de specialitate să se apere de impostură, iar votanții te prind rar la interval și nici atunci nu știu economie. Noroc cu guvernul Cioloș, care încearcă măcar să mai taie din hârtii. Dat fiind că marea strategie de reformă administrativă și dezvoltare, pe care am citit-o între timp, și care are meritul sincerității, are termene pe 2017 și 2018 finele anului (unele fiind doar adoptări de legislație), tăierea de copii legalizate și de cazier s-ar putea să râmână singura contribuție a actualului guvern. Cine e guvernul care la finele lui 2017 va trece o lege a administrației antipolitizare, cum scrie în strategie, și ce om cu scaun la cap ar lăsa ce poate face azi pe perspectiva asta foarte îndepărtată? Este clar că dnii Dâncu și Iohannis știu ceva ce noi nu știm. Ce?
Datorită contratimpului dat de Brexit, șeful statului a avansat deci idea de oportunitate fără nici un conținut- unul transparent, cel puțin. Desigur, e datoria liderilor să transmită un pic de încredere, dar dacă încrederea ar sta pe ceva mai sincer decât vorbele astea de lemn cu proiectul de țară și hotărârea noastră de a rămâne în UE ar fi mai bine. Anul trecut la Vilnius am râs de politica noastră externă, cu dl Aurescu în frunte, că l-a pus pe șeful statului să spună că susținem ferm parteneriatul estic, când fondul discuției era despre cu ce îl înlocuim, parteneriatul fiind deja la ora aceea un pod luat de ape. Suntem în exact aceeași situație. Vrem Europa cu o viteză, cu UK în ea și cu muncitorii noștri fără restricții în UK, și asta mai și spunem în declarații publice, când apa a trecut deja de acoperișul acestei construcții depășite, și cei dinăuntru nu mai au pe unde să respire de atâtea oportunități, care cam seamănă cu valurile care te dau la fund.
NU: soluția nu e în reiterarea asta puerilă, care îmi anintește de diplomația ceaușistă, care credea că mestecând la năut cu multe fălci vei produce eventual cafea, soluia nu poate fi decît în recunoașterea problemelor reale și a poziției noastre cu sinceritate. Care poziție trebuie schimbată, că e parte din problem- cine citește pe Traian Ungureanu zilele astea, de exemplu, nu mai are de ce-l citi pe Nigel Farage, că sunt în oglindă, unul produce pe altul. Nu mă lungesc azi, dar frumos era dacă, în loc de banalitățile deja depășite rostite la Consiliul European, șeful statului român spunea ceva mai din inimă. Iată așa.
Către Bruxelles:
Dacă a existat o contribuție, cât de mică, a României și Bulgariei, și în general a noilor membri din țările foste comuniste, la creșterea euroscepticismului din Marea Britanie și restului Europei aș vrea să îmi exprim aici regretul și să afirm voința popoarelor noastre de a elimina așa ceva pe viitor. Știu că am deschis perspectiva unor soluții individuale, dat fiind că am făcut imposibilă soluția comună cu atitudinea pe care am avut-o față de refugiați. Dar avem o soluție alternativă, avem mai ales decizia de a lucra cu colegii noștri din Europa de Est pentru a nu lăsa migrația numai pe seama statelor care au fost deja generoase cu noi, suntem deciși să aducem o contribuție mult mai mare decît până acum la Europa solidarității, și aș fi vrut ca Marea Britanie să mai aștepte puțin și ar fi văzut aceste inițiative materializându-se.
Către români:
Oricât ar fi crescut insecuritatea în Europa și în lume, țara noastră este mai bine plasată și apărată decât oricând în istoria ei. Nu străinii sunt dușmanii noștri, nu refugiații veniți din Siria, nu cei are gândesc altfel decît noi, se închină în alte biserici sau nu se închină deloc, cumpără teren la noi desi vorbesc altă limbă sau au alte idei despre sex- toți aceștia sunt falși dușmani. Problema noastră a fost și rămâne că nu putem construi un sistem de încurajare, devoltare și păstrare a talentelor cele mai diferite la noi în țară, numai asta poate rezolva decalajul nostru de dezvoltare și ajungerea din urmă a mediei de venit europene, reconstrucția sistemului de merit în sectorul public și în cel privat, și oricât timp ne-ar lua asta, și oricâți oameni care profită de pe urma imposture s-ar opune, asta e marea reformă curajoasă la care vă chem alături…
O să mă întrebați, la ultimele două puncte, ce și cum? Asta credeți că e problema, că eu sau alți experți nu știm mai mult? Vorba e, cine altcineva mai vrea să știe?
Articolele Alinei Mungiu Pippidi pot fi comentate pe site-ul www.romaniacurata.ro.
