Mari trăncănitori politicienii români aşa cum se văd ei din telegrame. Parcă ar fi din ăia cu salariu de 1.000 de lei şi telefon mobil de 2.000, important nu e ce faci, ci dacă poţi să te dai mare. Trăncănitorii din telegramele diplomatice par a avea două scopuri: să pară informaţi şi să se dea importanţi. Bine informat în cercurile politice şi de presă de la Bucureşti înseamnă să pari la curent cu nişte conspiraţii neaşteptate, să îţi zăpăceşti interlocutorul cu nişte informaţii care contrazic bunul simţ şi declaraţiile publice, că doar aşa îţi demonstrezi valoarea adăugată, fiind la curent cu urzeli neaşteptate şi înflorindu-le pe cât posibil.
Când pesediştii de la Cluj vorbeau în public că suspendarea lui Traian Băsescu nu e o idee bună, Bogdan Chireac le spune americanilor că, de fapt, clujenii din PSD sunt creierul din spatele operaţiunii. În acelaşi timp, Viorel Hrebenciuc le spune că PSD şi PNL au voturile necesare să-l suspende pe Băsescu, dar că mai există reticenţe în PSD, mai ales grupul de la Cluj s-ar opune. Săracii oameni de la ambasadă care îi ascultau trebuie să se fi crucit.
Citind toate astea, stăteam şi mă gândeam ce am vorbit cu diverşii diplomaţi care au vrut să se vadă cu mine de când conduc CRPE. Cine vede mari conspiraţii în asta greşeşte. E datoria unui bun diplomat să cunoască mediul politic în care se învârte şi să culeagă de la diverse persoane informaţii şi opinii. Asta fac la Bucureşti nu doar americanii, ci şi englezii, canadienii, nemţii, ruşii, ucrainienii şi alţii (m-am întâlnit amuzat cu un diplomat sud coreean, care găsea comparaţii relevante între scutul antirachetă american de la noi cu ce au ei pe acolo). Oricum, nu le spun diplomaţilor într-o conversaţie privată ce nu aş spune public, le fac clare punctele în care CRPE susţine poziţiile oficialilor români şi unde avem alte păreri şi recomandări. Asta se numeşte consultare şi diplomaţie publică. Sorin Ioniţă făcea haz pe un post de televiziune: de ce nu apărem şi noi prin telegrame, doar ne vedem cu diplomaţii? Se pare că nu le dăm informaţii bombastice şi conspiraţii pe tavă, suntem banali.
Diplomaţii din telegrame rezumă conştiincios conversaţiile şi îşi fac treaba. Doar că ei lucrează cu materialul clientului. Iar clienţii care se remarcă sunt trăncănitori de gen Chireac sau Hrebenciuc. Care vin cu nişte agende. Pe lîngă agenda „uite ce muşchi şi informaţii am eu”, Hrebenciuc vrea să transmită americanilor mesajul: spuneţi-i voi lui Băsescu să dea o declaraţie spăşită că îi pare rău că a vorbit urât despre Parlament şi noi nu îl mai suspendăm. Dacă aş fi fost diplomatul american din faţa lui, două lucruri m-ar fi mirat: a) Oamenii ăştia se apucă să îşi demită preşedintele pentru nişte declaraţii şi ar fi dispuşi să renunţe dacă retractează câte ceva?! Serios?! Aşa funcţionează instituţia impeachment-ului în România? Venit dintr-o ţară unde în 250 de ani Congresul nu a demis nici un preşedinte şi doar Nixon a demisionat preventiv, ideea de a te juca cu focul în asemenea hal trebuie să fi sunat bizar. Probabil că Hrebenciuc nu are habar nici acum ce figură lamentabilă a făcut, că doar el vine dintr-o lume în care foloseşti bomba atomică a suspendării după cum vor muşchii tăi (pentru că asta este suspendarea – o armă supremă, o bombă atomică – o avem în Constituţie pentru a preveni înalta trădare şi dictatura, nu pentru a scăpa de preşedinţi cu gura mare, care ne enervează); b) un lider al opoziţiei are nevoie să vină la ambasada americană pentru a transmite un mesaj preşedintelui ţării?! Serios, oamenii ăştia nu sunt în stare să vorbească între ei nici măcar atunci când e vorba de aruncarea ţării într-o criză politică majoră (doar două parlamente şi-au suspendat preşedinţii în Europa de după 1945: lituanienii şi noi)?
E drept că Hrebenciuc îi informează pe americani că s-a văzut cu Elena Udrea la restaurant şi a transmis pe intermediul ei acelaşi mesaj. Drăguţ episod: pentru a ajunge la Băsescu, Hrebenciuc dă mesaje prin Udrea şi prin ambasada americană! Păcat că ăia mici s-au despărţit, poate comunicau şi prin ei, ca între cuscri.
Mircea Geoană merge la americani pentru a le spune, nici mai mult nici mai puţin, că ar vrea să facă un târg cu Băsescu pentru a-l da jos pe Tăriceanu, dar nu prea are încredere că Băsescu îşi va respecta cuvântul şi îl va pune pe el premier. Deci, americanii ar face bine să îi spună lui Băsescu să-şi ţină cuvântul. America ar fi aici un fel de garant: uite, ne înţelegem între noi şi americanii garantează târgul. Chiar avem nevoie de aşa ceva?
Şi tocmai când făcea Geoană aşa planuri măreţe, Hrebenciuc le spune că Băsescu îl va bate în viitoarele alegeri şi că el îl propune drept candidat pe Titus Corlăţean. De ce să le spui aşa ceva americanilor? Le ceri voie? Le ceri sfatul? Nu cred să fi avut ei mai multe date decât Hrebenciuc. Asta nu are altă logică decât cea cu „uite ce muşchi am, dragă!”. La fel şi săracul deputat PSD Georgian Pop, care se vedea pe cai mari şi turna la americani cum că PSD s-a săturat de Năstase, că Victor Ponta nu are nici un viitor în partid – „nimeni din partidul nostru nu are încredere în el”. Acelaşi Ponta care după o vreme avea să câştige şefia partidului. Tot el le spune americanilor că Iulian Iancu, colegului lui, e controlat de Gazprom. Pentru ca din altă telegramă să reiasă că respectivul Iancu se întâlneşte şi el cu cineva de la ambasadă şi îi avertizează că Rusia îşi foloseşte gazele pentru a influenţa politicienii din regiune. Păcat că nu s-a apucat şi el să toarne pe alţii că ar fi în slujba Gazprom. Oricum, viitorul lui Pop în PSD e cam sumbru, măcar sper că s-a simţit bine şi important la ambasadă, că doar de asta se dusese.
