Este ușor să presupui la repezeală și total superficial că biții și atomii nu au nimic în comun, iar Cloud-ul este format din vapori și există pe Tărâmul de Nicăieri unde trăiesc fotografiile, documentele și e-mailurile noastre, că e peste tot și nicăieri.
De fapt, nu este nici așa, nici așa. Cloud-ul există în centre de date, in centre diforme și cu servere pline de date. Fiecare dintre aceste miliarde și miliarde de biți fără greutate se bazează pe suporturi fizice corespunzătoare.
Timo Arnall, un realizator de film și cercetător într-ale designului care a colaborat la unele dintre cele mai interesnte designuri ale lui Berg, a făcut un documentar de format mare, numit "Internet Machine", care îi poartă pe telespectatori înăuntrul Cloud-ului și scoate la iveală caracteristicile interioare foarte reale și foarte ciudate ale acestuia.
Filmul nu are nici narațiune și nici personaje – doar arhitectura și echipamentele centrului de date în sine și zgomotele ambientale subtile pe care le generează acesta. Filmul este cristalin și hipnotic, toate cadrele sunt extrem de largi, iar zoom-ul se face lent. Ideea, spune Arnall, este de a "te simţi tras în acest spații de mișcările subtile, dar să ai totuşi timp să îţi plimbi ochii prin spațiu pentru a studia și reflecta asupra a ceea ce vezi. Centrele de date sunt spații complexe, care au nevoie de o încadrare mai degrabă formală pentru a permite publicului să înţeleagă complexitatea ".
Arnall a filmat timp de două zile în "unul dintre cele mai mari şi cele mai sigure centre de date din lume", situat în Alcalá, Spania. Filmul face parte dintr-o expoziție de artă în Barcelona, numit "Big Bang Data", și rulează pe o triadă de ecrane imense de care telespectatorii se pot apropia foarte tare, pentru a avea impresia că ei înşişi se plimbă prin centrul de date. Această experiență de realitate virtuală a fost planificată de Arnall de la început. "În interiorul acestui spaţiu de proiecţie de 5/5 m, mai multe persoane pot experimenta centrul de date la un nivel arhitectural de aproape 1:1 " spune acesta. "Mişcările încete ale camerei fac ca filmul să rămână foarte fotografic, dar fără a părea nemişcat sau lipsit de viaţă."
Arnall descrie metafora Cloud-ului ca fiind "copilărească" și intenționează ca filmul său să fie o critică adusă acestui lucru. "Suntem înconjurați de o retorică pufoasă a tehnologiei și a Internetului, și s-a investigat și reflectat prea puţin asupra a ceea ce sunt aceste sisteme și cum şi lumea noastră fizică este, de asemenea, în schimbare", spune el. "Trebuie să ne gândim la biți ca fiind lucruri materiale."