In Ucraina s-au terminat alegerile, s-a facut numaratoarea buletinelor de vot si s-a constatat ca nu s-a schimbat nimic in esenta. Ucraina a ramas la fel de rupta in doua si dezbinata. In urma alegerilor, au intrat in parlament partide care oricum nu s-ar combina, rezultand astfel doua entitati destul de fragile pentru a conduce. Este pentru a doua oara cand miza scrutinului este foarte mare in Ucraina, lucru de care si-a dat seama si populatia, dovada ca prezenta la vot a fost de 62,38%. Alegerile din Ucraina sunt din ce in ce mai importante, spre deosebire de Rusia, unde miza pare tot mai mica, concentrata doar pe stabilirea numarului de partide care vor intra in Duma. Intrebarea la care trebuie sa raspunda cetateanul ucrainean este in primul rand una ideologica si abia in al doilea rand, una pragmatica, fiindca votul a devenit mai ales o chestiune de autodefinire identitara.
Noul stat Ucraina are o istorie, o cultura si o identitate ambigua. Ucraina este considerata "leaganul Rusiei", este "Rusia kieveana", fiind locul in care s-a creat statalitatea rusa si locul in care isi are radacinile cultura rusa. Ucraina este tara care are teritorii cu istorii foarte diferite si influente diverse, fiindca unele teritorii au fost sub ocupatia austro-ungara, altele sub ocupatia poloneza, iar cea mai lunga ocupatie a fost cea ruseasca. Chiar daca "unirea pe veci" dintre Ucraina si Rusia nu a fost o ocupatie in termenii clasici, este evident ca Ucraina a avut de pierdut mult la anumite capitole din aceasta "infratire". Exista si o problema teritoriala destul de sensibila intre cele doua "republici surori" care se cheama Krimeea. Guvernul Sovietic i-a oferit Ucrainei peninsula Krimeea, teritoriu care este considerat traditional teritoriu rusesc si pentru care rusii au luptat si au varsat mult sange. De asemenea, Ucraina este o tara ortodoxa, dar in care exista o puternica comunitate catolica, iar in relatia dintre cele doua comunitati exista o istorie plina de pasiuni si probleme. Dar poate cea mai delicata problema este cea a limbii ruse. In Ucraina, 98% din populatie este vorbitoare de limba rusa, iar din aceasta, jumatate nu este vorbitoare de ucraineana. Rusofilii si rusofonii nu au reusit sa impuna limba rusa ca o a doua limba de stat, desi este limba in care au scris mai toti clasicii literaturii ucrainene. Problemele enumerate sunt de o sensibilitate aparte si pot crea mari pasiuni, tensiuni si dezechilibre mai ales cand sunt manevrate politic. Aceasta intra la capitolul ideologie.
La capitolul pragmatic, ucraineanul de rand trebuie sa aleaga intre doua proiecte politice care se reduc simbolic la doua culori: orange si albastru. Cei din coalitia Orange, in frunte cu presedintele Viktor Iuscenko si carismatica Iulia Timosenko, propovaduiesc un cocteil compus dintr-un discurs nationalist antirusesc imbinat cu un discurs proeuropean si in mod special pro-NATO. Designerii politicii Orange sunt considerati de opozanti drept politruci americani care lupta pentru interesele politicii geostrategice americane. La randul sau, coalitia Albastra in frunte cu fostul premier Viktor Ianukovici, lupta pentru o Ucraina bilingva, mai apropiata de Rusia si sunt etichetati de opozanti ca cei care lupta pentru interesul Rusiei. Interesant e faptul ca albastrii au avut angajati in echipa pentru pregatirea alegerilor nu specialisti rusi, ci americani. Nimic nu e ceea ce pare. Singurul lucru comun al celor doua grupari e faptul ca ambele declara ca lupta pentru o Ucraina unita si prospera, ceea ce populatia inca nu a simtit. Dar si acest element pragmatic pare a fi unul la fel de ideologic.
Cert este ca in ultima perioada, ambele culori au devenit mai pale si mai putin vehemente. Iulia Timosenko, de exemplu, cea care pare a fi marea castigatoare a ultimei confruntari, poate fi un posibil premier, dar si candidat la presedintie in 2009, si-a schimbat mult tonul antirusesc si nationalist incercand chiar sa atraga simpatii din zona "electoratului albastru". Ea a venit insa si cu un puternic discurs anticoruptie care seamana mult cu cel al presedintelui nostru. In perioada electorala a anuntat chiar "nationalizarea" unor privatizari "frauduloase" a unora dintre cei mai temuti oligarhi din Ucraina si care, culmea, erau de partea celor de culoare albastra. Oligarhii ucraineni sunt distribuiti uniform in partidele politice ca in orice tara care "se respecta", iar "victorioasa Iulia" este supranumita, intamplator sau nu, "printesa gazelor". Deci, lupta anticoruptie va fi pe maini bune!
In orice caz, Ucraina are urgent nevoie de o coalitie stabila si eficienta la guvernare, caci vine iarna si va trebui sa treaca primul test, testul Gazprom, rusii anuntand deja scumpiri serioase. Totul va depinde insa, in primul rand, de cum vor reusi sa negocieze interesele intre gruparile interne.
Vasile Ernu este scriitor nascut in URSS
