Tsunami in mass-media europene?

Peisajul mediatic din Europa este zguduit in prezent de multiple socuri seismice, iar analistii au lansat intre timp si un prim avertisment tsunami. In Germania, bunaoara, politicieni si asociatii jurnalistice au respirat „greu” in urma anuntului facut de cel mai mare grup de presa din Europa, Axel Springer AG, de a renunta la preluarea concernului tv ProSiebenSat.1. Unii au reactionat cu naduf pentru ca a fost ratata sansa promovarii industriei media autohtone, altii au respirat usurati pentru ca a fost evitat pericolul unei prea mari concentrari media in mainile unui singur concern. Colac peste pupaza, problemele mass-media nemtesti au mai adus in discutie si posibilitatea infiintarii unui Consiliu comunitar al Concurentei. Iar la auzul unei astfel de vesti, jurnalistii din intreaga Europa au ciulit urechile! Pentru ca in materie mass-media, Bruxellesul a intrat de ceva timp in vizorul jurnalistilor europeni, care se tem ca UE intentioneaza sa manipuleze „pe termen lung” opinia publica. Recent, vicepresedinta Comisiei Europene, Margot Wallstrom, a prezentat noul proiect dedicat domeniului comunicatiilor. Strategia prevede atat infiintarea unei agentii de stiri proprii, cat si realizarea de productii tv „made in Brussels” – materiale care vor fi oferite apoi spre difuzare/publicare gratuita (!) mediilor din Europa. Potrivit Bruxellesului, noua strategie media urmareste apropierea cetatenilor Europei de politica UE. Intentia, aparent admirabila, a starnit insa scepticismul jurnalistilor din marile democratii europene, acestia sustinand ca astfel de productii comunitare nu vor informa cu adevarat independent si critic despre politica UE. Reprezentanti ai unora dintre marile institutii media din Europa, precum BBC sau ARD, au protestat fata de aceasta strategie perceputa drept atac virulent la adresa libertatii presei si o incercare fatisa de manipulare a opiniei publice.
Realizata, evident, pe banii contribuabilului european, generoasa oferta gratuita ar surveni intr-o perioada in care nenumarate posturi tv sau edituri se confrunta cu mari probleme financiare. In aceste conditii oricine isi poate inchipui pe cate milioane de mici ecrane ar putea fi receptionat sau in cate ziare ar putea fi citit punctul de vedere – gratuit si „obiectiv” – al editorilor CE. Este suficient sa urmarim canalul tv „Euronews”, finantat de UE cu multe milioane de euro, pentru a realiza ca intreaga oferta informationala se fereste de observatii critice la adresa politicii europene ca… dracu' de tamaie. Mai mult, s-au inmultit plangerile cameramanilor independenti, goniti din salile de lucru ale CE sau ale PE, carora li s-a spus sa preia „linistiti” imagini de pe canalul „Europe by Satellite”. Recomandare vicioasa pentru ca spectatorul va trai sub impresia ca urmareste o productie independenta, pe cand, de fapt, este servit cu material propagandistic. Cu astfel de incercari de manipulare, UE nu are nici o sansa sa (re)castige increderea cetatenilor ei. Faptul ca CE se joaca atat cu presa independenta, cat si cu independenta presei a declansat un prim avertisment de tsunami. Daca valul va veni, atunci si dimensiunile sale vor fi cu adevarat… europene.