Acesta este ramasul bun pentru cititorii "Romaniei libere" din partea unui corespondent de peste ocean care a fost intotdeauna… de peste ocean. Cu alte cuvinte, a reprezentat, in masura posibilului, opinia americana mai degraba decat cea europeana, romaneasca sau pariziana.
Aranjamentul "european" de la Lisabona, prezentat publicului din 27 de tari ca "aranjament" sau intelegere intre 27 de tari fratesti, este orice altceva decat un tratat. Este nimic mai mult decat un alt exemplu de revolutie birocratica ascunsa, oferita de birocratia nealeasa de la Bruxelles unui public in majoritate ignorant, evitand consultarea si informarea democratica – cu alte cuvinte, procesul democratic insusi si deci experienta "neplacuta" a fostei Constitutii europene refuzate de francezi si olandezi in 2005. Atunci cand "noul" text este cel respins in 2005, doar doua din cele 40 de articole fiind schimbate in mod serios, a declara ca este altceva inseamna a minti – elegant sau birocratic, dar tot minciuna este. Este intrarea pe usa din dos, evitarea sau frica de popor, si reteta este clara – text lung, declaratii politice lungi si vagi, gaselnite legale, cum ar fi evitarea unor referendumuri.
In Romania, judecand dupa presa, toate aceste probleme par extraplanetare – exact ce se poate astepta considerand absenta reala a Bucurestiului in tot ce priveste Uniunea Europeana –, iar cele 200 de pagini ale "intelegerii" de la Lisabona nu sunt de natura sa atraga atentia multora la Botosani, Brasov sau Satu Mare – exact intentia birocratiei de la Bruxelles, incurajata de un Bucuresti preocupat de lupta intre palate.
Realitatea este diferita, caci asa-zisul aranjament de la Lisabona, pe langa ca este ne- sau anti-democratic, de asemenea neaga guvernelor, democratice cum sunt, posibilitatea de a decide in probleme-cheie. De pilda, crearea unui "ministru de externe" asa-zis "european" inseamna, inevitabil, ca va exista o politica externa comunitara – inevitabil un compromis intre neutralismul pacific suedez sau finlandez si memoria istorica a Poloniei sau Romaniei, ceea ce inseamna, in cel mai bun caz, paralizie.
In plus, se inmultesc categoriile neclare si puterea implicita a avocatilor, a Tribunalului European si deci a institutiilor populate de persoane nealese.
Cum sublinia prestigiosul saptamanal britanic "The Economist" (http://www.economist. com/ opinion/ displaystory.cfm?story_id-10024446), problema este una de democratie fundamentala – aranjamentul de la Lisabona este doar respinsa Constitutie din 2005, deghizata, si deci trebuie tratata ca atare, incluzand supunerea la referendum sau vot popular.
Pana si guvernul laburist britanic respinge – din lipsa de curaj sau realism politic, depinde de interpretare – ideea unei consultari populare, ceea ce provoaca intrebarea: de ce? Desigur ca raspunsul, in ciuda victoriei britanice de a se "imuniza" impotriva unor dispozitii ale asa-zisei "intelegeri" de la Lisabona, este ca publicul va vota impotriva intregii idei, asa ca este mai bine a se evita deranjul democratic.
Problema, pentru romani (ca si pentru altii) este ca noul aranjament transfera prea multe puteri, incluzand cele de securitate, de la guverne la Bruxelles si de la cetatean la birocrat, transformand Uniunea Europeana, dintr-o asociatie de tari si guverne democratice avand valori similare si scopuri si interese economice comune, intr-o federatie condusa de o birocratie nealeasa si cu valori straine majoritatii populare din tarile membre. Instrumentul transformarii este acelasi, fie la Campina sau la Stuttgart, Dieppe sau Bran – ignoranta si indiferenta momentana a publicului, cooperarea elitelor politice, mai ales intre alegeri, cultivarea miturilor politice: "europenism", "cultura europeana" etc. Chiar daca, in fond, atat ideea, cat si metoda de implinire sunt profund anti-democratice si anti-"europene".
Desigur ca ar trebui, cel putin pe hartie, ca tot ce este discutat la Londra sa fie dezbatut si eventual votat in Romania, noua participanta in clubul democratiilor – insa lasa pe seama cititorilor a decide cat s-a discutat mai nou pe tema Lisabonei – mai ales in comparatie cu temele Remes, vot uninominal etc. Inca o data, romanii si Romania par a intra in Uniunea Europeana cu ochii inchisi, buzunarul deschis si vocea inceata. z
Michael Radu este seful Centrului antiterorism al Institutului de Politica Externa din Philadelphia
