Toată coregrafia complicată – cum numai comuniștii știu să pună în scenă – din jurul alegerii Rovanei Plumb în funcția de președinte interimar al PSD are un singur scop: revenirea în fruntea partidului a grupării din jurul lui Ion Iliescu. Experimentul Ponta a eșuat, noua rețea de lupi tineri din jurul lui Dragnea nu s-a dovedit demnă să preia controlul, iar campania anticorupție a DNA riscă să scoată din rădăcini sistemul creat după 1990. În fața acestei teribile amenințări existențiale, Securitatea strânge rândurile.
Aud că unul dintre cele mai nefaste personaje ale presei române de după 1989 îndrăznește să susțină că „România liberă“ ar fi declanșat campania anticomunistă și anti-Securitate din anii ’90 pentru că ar fi fost „oficina“ Noii Securități care a pus mâna pe România după Revoluție. Asta în condiţiile în care, pentru a mai face un ban, el inventa găini care nasc pui vii, în timp ce redacţia „României libere“ era devastată de mineri. Aşadar, interesant mod de a răstălmăci Istoria în cel mai cinic mod cu putință, dar nu despre integritatea „României libere“ vrem să vorbim.
În fond, pozițiile pe care s-a situat în mod consecvent ziarul nostru în ultimii 25 de ani reprezintă în sine o apărare mai mult decât suficientă. Ceea ce vrem să subliniem este că, în ticăloșia lui, bătrânul lingău de dosuri comuniste a dat drumul unui adevăr care nu este destul și răspicat afirmat. Da, campania anticorupție din 2015 a DNA este similară cu campania anticomunistă și anti-Securitate din anii ’90. Mai mult, este parte din același efort aparținând celei mai bune părți a poporului român de a scoate această țară din zona gri a Europei și de sub influența Moscovei și de a o ancora ferm în civilizația occidentală prin întărirea libertății individuale, a democrației și statului de drept.
Rusia și Balcanii maculați de influența rusească sunt cele mai bune dovezi că nu există nici libertate, nici democrație autentică acolo unde Justiția este aservită Puterii, iar corupția este generalizată de sus până jos. Din acest punct de vedere, campania anticorupție este, într-adevăr, o parte esențială din procesul de decomunizare a României. Între Piața Universității din 1990 și DNA există o linie directă și dacă românii pot fi mândri de ceva în ultimii 25 de ani este această filiație directă, unică în fosta Europă de Est. Nu degeaba DNA este o instituție admirată de toți reformatorii din jurul nostru și temută și urâtă de toți reprezentanții sistemului și ai vechiului regim.
Campania anticorupție reprezintă, așadar, o amenințare mortală la adresa rețelei de pradă create după 1989 de Securitate sub patronajul lui Ion Iliescu, și ei știu foarte bine acest lucru, dovadă revenirea lui Iliescu în forță în fruntea PSD. Oamenii sistemului știu că, înainte de a prelua controlul asupra țării, trebuie mai întâi să preia controlul asupra Partidului. Guvernul nu este decât un instrument cu ajutorul căruia își ating scopurile, indiferent cine îl conduce formal. Important este însă controlul asupra rețelei de partid care merge până în cele mai mici cătune și până în cele mai obscure birouri ale administrației centrale și locale și chiar în unele tribunale. Nimic nu se compară în termeni de Putere cu această rețea și, înainte de contraatacul împotriva Justiției, este crucială preluarea frâielor de partid. Experimentul Ponta, care presupunea trecerea în plan secund și promovarea unei noi generații de lupi tineri, s-a dovedit un eșec. Ponta este un ins fără anvergură, mânat de meschine ambiții personale, care a încercat în alianță cu Ghiță să răstoarne „vechea orânduire“.
Din momentul în care Ghiță l-a atacat pe Iliescu, soarta lui și cea a lui Ponta au fost pecetluite. Ghiță nu realizează încă, dar este deja un zombi, un mort viu care încă mai merge în virtutea inerției. Nici experimentul Dragnea, care a fost lăsat să coordoneze rețeaua teritorială, nu a funcționat pentru că Dragnea a încercat să își facă propriul joc și a avut chiar și o tentativă de trădare când a făcut tandem cu Ghiță pentru preluarea PSD. Iar la comuniști loviturile de palat nu se iartă decât dacă sunt reușite.
Dacă Ponta înțelege ceva pe lumea asta, acest ceva îl reprezintă jocurile de putere. Și, laș fiind, a făcut pasul înapoi înainte să-i fi venit sorocul. Dacă o fi crezând că în felul acesta își păstrează o fărâmă de putere și se salvează pe sine de la un asasinat politic ritual nu este clar, dar din momentul în care Iliescu i-a tăiat-o scurt și a proclamat că e nevoie de congres, s-a terminat. PSD este un animal înfometat, dornic de sânge, și va primi sânge. Singura scăpare a lui Ponta este să nu fie sângele lui.
Din tot acest balet macabru bizantin lipsește ceva: România. Nici o clipă preocuparea acestor oameni nu este Țara. Ceea ce contează pentru ei nu sunt decât Partidul, Securitatea și Puterea. Țara nu este decât prada pentru care se bat.
