Lupta de 30 de luni pentru salvarea integrităţii zonei euro pare să fie pierdută, după ce 68% din alegătorii eleni şi-au acordat voturile unor partide care se opun măsurilor de austeritate.
Conform Constituţiei Greciei, după aflarea rezultatelor alegerilor parlamentare, preşedintele ţării trebuie să-i dea liderului partidului câştigător mandatul pentru alcătuirea unui guvern. În cazul în care acesta nu reuşeşte să formeze o coaliţie în 72 de ore, mandatul este retras şi oferit liderului partidului de pe locul secund, iar dacă şi acesta eşuează, şeful partidului situat pe locul trei îşi poate încerca norocul.
Lui Antonis Samaras, liderul partidului conservator şi pro-european Noua Democraţie, nu i-au trebuit decât câteva ore pentru a returna mandatul; o coaliţie ar fi trebuit să includă cel puţin două alte grupări parlamentare pentru a obţine o majoritate, însă în afară de partidul socialist Pasok, nici unul dintre celelalte partide reprezentate în parlament (toate aparţinând extremei drepte sau stângi) nu a fost interesat de participarea la guvernare. Preşedintele Karolos Papoulias i-a oferit mandatul lui Alexis Tsipras, liderul grupării radicale de stânga Syirza, însă şansele acestuia de a forma un guvern sunt considerate la Atena drept extrem de reduse – ca, de altfel, şi cele ale liderului Pasok, Evangelos Venizelos.
Faliment şi ieşire din euro
În cazul din ce în ce mai probabil în care nici unul din cele trei partide nu va reuşi să formeze un guvern, în luna iunie vor fi organizate din nou alegeri – dacă nu va fi însă deja prea târziu. Grecia trebuie să primească în următoarele săptămâni o tranşă de 14,5 de miliarde euro de la Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Centrală Europeană – dar această sumă nu va fi livrată decât dacă implementarea măsurilor de austeritate va continua. Fără un guvern stabil, şi mai ales având în vedere dorinţa exprimată de alegători de a înceta împumuturile, oprirea tranşei de către FMI – echivalentă cu intrarea Greciei în faliment – pare inevitabilă.
După cum relatează postul de televiziune CNN, şansele ca Grecia să părăsească totodată zona euro au crescut considerabil, fiind apreciate de către analiştii economici de la Citigroup la 75%. Întoarcerea la drahmă ar aduce cu ea o devaluare masivă şi, probabil, o austeritate cel puţin la fel de severă ca până acum – deşi cuplată cu o perspectivă mai bună a creşterii economice datorită sectorului privat.
O întrebare crucială pentru Europa este în ce mod va avea loc renunţarea Greciei la moneda comună – şi mai ales care va fi reacţia altor state la ea: conform reputatului economist Nouriel Roubini, „dacă o ţară mică, cum ar fi Grecia sau Portugalia, renunţă la euro, atunci poate avea loc un divorţ ordonat”, care nu ar pune în pericol zona euro în totalitatea sa. Însă în momentul în care o ţară decide să facă acest pas, acesta ar fi totodată un şablon pentru alte state dornice să-i urmeze exemplul – astfel încât presiunea populară ar putea face ca şi Portugalia sau Spania să se retragă din zona euro, ceea ce ar însemna, probabil, sfârşitul monedei comune.
Continuă avântul extremiştilor?
O altă întrebare este cine va câştiga următoarea rundă de alegeri – şi în ce măsură se vor adeveri temerile că partidele extremiste ar putea obţine un rezultat şi mai bun decât duminica trecută. Atât Syriza, cât şi Partidul Comunist (care doreşte aplicarea învăţăturilor marxist-leniniste) sau gruparea neonazistă Chrysi Avgi se pot aştepta să-şi crească numărul de parlamentari, transformând Grecia într-o ţară în care moderaţii nu vor mai avea, pentru o vreme, nimic de zis, şi dovedind că nu numai democraţia este un concept originar în Grecia, ci şi haosul.
