O mare de oameni navighează printre rafturi, unii se pierd prin mulţime şi strigă după „jumătatea” pierdută, copiii de câţiva anişori care plâng, iar unii se îmbrâncesc pentru a-şi face loc în faţa standurilor cu produse alimentare.
„Astăzi este ziua de cumpărat detergenţi”, glumeşte un cuplu pe seama faptului că spaţiile dintre rafturile cu produse de curăţat sunt fie goale, fie utilizate doar ca şi căi de tranzit către alte raioane. Aceasta era atmosferă întru mare hipermarket bucureştean sâmbătă de dimineaţă pe la ora 9.
Agitaţia cea mai mare era la departamentele de panificaţie, carne şi… mâncare gata făcută. „Sunt lucruri pe care preferăm să le cumpărăm gata făcute. Ce rost are să mai petrecem ore în şir în bucătărie pentru a coace cozonaci?” se întreabă retoric o doamnă.
Cozonacii cei mai căutaţi sunt cei care sunt produşi chiar în cadrul hipermarketului care, pe lângă faptul că sunt proaspeţi, sunt şi cei mai ieftini – aproximativ 10 lei bucata. Alternativele sunt cozonacii fabricilor de panificaţie româneşti, ambalaţi în cutii de carton frumos colorate sau în pungi de plastic destul de atractive. Însă aceştia au un mare minus: nu sunt abia scoşi din cuptor.
În faţa rafturilor cu ouă „gata vopsite” se dă o bătălie crâncenă, de parcă s-a terminat stocul de plicuri cu vopsea de ouă şi nimeni nu poate avea sărbători liniştite dacă nu pune ouă vopsite pe masă. „Parcă a intrat diavolul în ei. Parcă nu mai avem tradiţii„, spune o doamnă trecută de 60 de ani către fiica sa care îi răspunde destul de tăios „Mamă, nu e treaba ta ce fac alţii!”.
Porcul nostru cel de toate zilele
La raionul de carne nu toată lumea vrea miel. Unii vor pui sau peşte, însă cea mai vândută carne este cea de porc – cârnaţi, ceafă sau muşchiuleţ.
„O să facem un grătar în curte luni cel mai probabil şi ne trebuie mai multe tipuri de carne – o să avem pui şi porc” explică un domn care tocmai luase vreo trei caserole cu ceafă de porc. Mai avea în coş şi trei caserole cu pulpe.
Mirarea mea creşte când observ două cozi mari la departamentul de „mâncare gătită”. Se cumpără tot felul de salate: de boeuf, de icre, de crudităţi, în cantităţi ce nu scad sub 500 de grame. O doamnă spune că ea nu mai are răbdare să o facă acasă, că de la o anumită vârstă nu mai vrei să stai să toci crudităţi.
Tradiţia cozonacilor de la tanti Ica
Pe holurile unui bloc din Drumul Taberei miroase bine, „a ceva dulce” după cum spun copiii din faţa blocului.
Doamna Ica are aproape 80 de ani, dar foarte în putere. De două ori pe an face sigur cozonaci – de Paşte şi de Crăciun. Încă din tinereţe a vrut să-şi înveţe vecinele să facă cozonaci buni, după o reţetă preluată de la mama dânsei. Însă experimentul a dat greş şi tanti Ica s-a văzut în postura de a face cozonaci şi pentru vecinele ei, „măcar la ocazii speciale”.
Timp de 40 de ani tanti Ica a făcut cel puţin 20-30 de cozonaci pentru fiecare Paşte sau Crăciun care au trecut. „Acum că mi-au scăzut puterile mai fac şi eu cinci-şase, dar supraveghez procesul de producţie al altora”. Astfel că la etajul patru al blocului, trei apartamente au uşile deschise, iar tanti Ica se plimbă de la o uşă la alta. „Mai frământă puţin”, „Ai lăsat coca aia prea mult la dospit”, „Mai adaugă făină” sunt numai câteva din comentariile acesteia către cele care fac cozonacii.
Doamna Andreea are 35 de ani şi până acum câţiva ani nu ştia să facă cozonaci. „Mama mea îi lua, în copilărie, numai de la vecina noastră, tanti Ica, şi nu a avut cine să mă înveţe să fac. Când băieţelul meu mic mi-a spus că nu-i plac cozonacii din comerţ am venit la Ica şi am rugat-o să mă înveţe”, spune femeia. O dată intrată sub conducerea lui tanti Ica, doamna Andreea a devenit parte a mecanismului de producere a cozonacilor pentru tot blocul. „Astăzi am de făcut şase – doi pentru noi, restul pentru nişte vecine”.
Când îi spui că la supermarketuri sunt cozi la cozonaci, tanti Ica se încruntă. „S-au prostit de tot! Nici mâncare nu mai ştim să facem!”. Cineva îi spune că „lumea nu mai are timp”, însă se încruntă şi mai tare şi replică şuierător: „că noi aveam timp! Doi copii, un bărbat plecat tot timpul şi eu cu un serviciu în ture de 12 ore… şi ne făceam timp”, conchide femeia.
