Sărbătoarea Mărţişorului se poate întâlni în zona Balcanilor la aromâni şi megleno-români, precum şi la bulgari şi, de asemenea, în Macedonia şi Albania. Originile mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar prezenţa sa în toată această regiune este considerată a se datora substratului comun daco-tracic.
Podoabă şi amuletă
Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea Mărţişorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum circa 8 000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb şi roşu erau purtate la gât.
Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primilor cocori şi înflorirea arborilor. La acel moment, fetele îşi scoteau mărţişorul şi-l atârnau de creanga unui copac. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
Mărţişoare pentru băieţi în Banat
În unele zone, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lunii aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare.
Dar în cele mai multe regiuni ale ţării mărţişorul este purtat doar primele două săptămâni sau chiar mai puţin, până la Sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici de pe 9 martie. În localităţile transilvănene mărţişoarele sunt atârnate de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele.
În judeţul Bihor se crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie vor deveni mai frumoşi şi mai sănătoşi. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru a fi iubite. Tot aici, fetele sunt cele care oferă mărţişoare băieţilor (în mod tradiţional mărţişoarele sunt făcute de ele însele). În Dobrogea mărţişoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare şi înaripată.În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărţişoare băieţilor de către fete, aceştia oferind, la rândul lor, fetelor mărţişoare de 8 martie (o mică diferenţă faţă de restul ţării).