România este, probabil, singura ţară din lumea civilizată în care se mai face topless pe plajă la o scară atât de mare. Iată deci un motiv de mândrie naţională. Sau poate doar dovada faptului că ceea ce considerăm noi normal este lipsit de bun gust dincolo de graniţele ţării?
Mulţi analişti, comentatori şi, în general, intelectuali cu pretenţii se minunează măcar o dată pe săptămână de nivelul scăzut al televiziunilor – în special cele de ştiri – din România. Părerea aproape unanimă este că acestea tratează numai subiecte frivole, fac emisiuni de slabă calitate şi invită personaje lipsite de bun-simţ, care, în loc să ridice educaţia poporului, mai mult îl prostesc. S-ar deduce din aceste critici că telespectatorul român, care de felul lui este un finuţ, nu mai poate ţine piept bombardamentului cu prostii la care-l supun televiziunile şi atunci clachează intelectual, ajungând să-i copieze pe cei pe care-i vede în faţa ochilor.
Teoria este în mare măsură falsă.
Criticii înverşunaţi ai televiziunilor româneşti omit un detaliu extrem de important: fiecare televizor este însoţit de o telecomandă care, printr-o simplă apăsare, te poate purta în minunata lume a documentarelor ştiinţifice, a filmelor de calitate sau a muzicii clasice. Studiile de audienţă arată totuşi că foarte puţini telespectatori iau această decizie. Lemurii din Madagascar nu au stârnit mai mult interes (oricât s-ar maimuţări în faţa camerelor de luat vederi) decât Radu Mazăre, Vadim sau Tălmăcean din România.
De ce se uită, aşadar, oamenii în gura personajelor de proastă calitate care apar la televiziuni? Pentru că, în mod cert, mulţi dintre ei se regăsesc în comportamentul acestora. Mazăre este cool, Vadim este mare patriot, iar Tălmăcean este un politician dezinhibat care, pe lângă politică, ştie să şi danseze. Aşa gândesc cei mai mulţi oameni, iar acesta este un motiv suficient pentru mass-media să cultive astfel de personaje. Este o decizie cinică, dar o decizie privată.
Şi, ca să mergem mai departe în această logică, este perfect plauzibil ca vedetele mai sus-menţionate să-şi fi modificat intenţionat comportamentul tocmai pentru a fi pe gustul publicului românesc. Uitaţi-vă la rezultatele electorale scoase de Mazăre în alegeri ca să înţelegeţi cum arată populaţia cu drept de vot din această ţară. Poate v-aţi întrebat de ce a ales Stolojan în urmă cu câţiva ani să-şi anunţe candidatura la funcţia de premier într-un mod atât de nepotrivit, şi anume îmbrăcat în boxeri, în timp ce ieşea din piscină. Tocmai pentru că s-a gândit că o imagine macho dă bine la majoritatea populaţiei, asumându-şi în acelaşi timp părerea proastă pe care le-a făcut-o celor câţiva oameni care aveau aşteptări mai mari de la fostul oficial al Băncii Mondiale.
Mitocănia şi prostul gust se dezvoltă cu rapiditate în spaţiul public, de parcă toată lumea ar vrea să-l copieze pe Becali. Uitaţi-vă, de pildă, la replicile de acum ale lui Băsescu şi gândiţi-vă dacă le-ar fi spus la fel de nonşalant în 2004 sau 2005.
Între majoritatea românilor simpli şi vedetele din spaţiul public – de la politicieni la fotbalişti sau oameni de afaceri – există o legătură extrem de puternică. Mass-media e doar cureaua de transmisie.
Şi ca să facem legătura cu topless-ul atât de răspândit pe plajele noastre, interesant este că multe dintre românce recunosc că în străinătate nu stau la plajă fără sutien pentru simplul motiv că acolo nu face nimeni acest acest lucru. Nu s-a întrebat însă nimeni de ce oare au devenit occidentalii (şi nu numai) atât de pudici încât se dezbracă de costumul de baie doar în locurile destinate exclusiv nudiştilor? Oare o fi vorba de bun gust?
Doar am întrebat, nu am dat cu parul…
