Site-ul Discovery.com propune o clasificare a celor mai grave dezastre nucleare, pe baza cercetărilor efectuate de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA).
AIEA este un organism internaţional care are ca scop dezvoltarea şi folosirea energiei atomice în scopuri paşnice. Agenţia clasifică accidentele nucleare pe baza unei scale, care gradează evenimentele cu valori de la 7 (cel mai puternic) la 1 (cel mai slab).
Cernobîl, Uniunea Sovietică (Ucraina, în prezent)- 26 aprilie 1986
Gravitatea accidentului: 7
Accidentul nuclear de la Cernobîl este considerat cel mai mare dezastru din istoria energiei nucleare. Este singurul accident pe care AIEA l-a notat cu 7.
În timpul unui test de rutină, sistemele de siguranţă ale centralei atomoelectrice au fost dezactivate, ca să se prevină orice întreruperi de putere la reactor. De altfel, puterea lui trebuia redusă la 25% din capacitate, însă atunci au început problemele. Puterea reactorului a scăzut sub 1% şi atunci a fost nevoie să se crească treptat la 25%. La numai câteva secunde după ce operatorii instalaţiei au început testele, puterea a crescut în mod neaşteptat şi nu au mai putut închide sistemul de siguranţă al reactorului. Cel de-al patrulea reactor al centralei a explodat la 01:23.
În urma exploziei, grafitul care acoperea reactorul s-a aprins şi a ars mai mult de o săptămână, iar spaţiul din jurul centralei a devenit radioactiv. Au fost relocaţi 200.000 de oameni. În 2005, Agenţia a raportat că 56 decese au fost legate direct de acest accident. 47 dintre victime lucrau la centrală, iar ceilalţi nouă, copii care locuiau în zonă, au murit de cancer tiroidian.
Rapoartele oficiale ale URSS au arătat că aproximativ 4.000 oameni ar putea să moară, de-a lungul timpului, din cauza expunerii la radiaţii. Totuşi, Organizaţia Mondială de Sănătate estimează că numărul celor care au murit din cauza exploziei de la Cernobîl s-a ridicat la 9.000.
Kishtim, Uniunea Sovetică (Rusia, în prezent)- 29 septembrie 1957
Gravitatea accidentului: 6
Al doilea cel mai grav accident nuclear s-a produs la Centrala Nucleară Mayak, în apropiere de oraşul Kishtim.
Oamenii de ştiinţă sovietici încercau să ajungă la nivelul americanilor, după Al Doilea Război Mondial. Din cauza deficitului de cunoştinţe legate de centralele atomice, ruşii au construit o uzină nesigură, scrie Discovery.com. La început, angajaţii centralei aruncau deşeurile nucleare într-un râu din apropiere, până când a fost construită o clădire destinată depozitării deşeurilor, în 1953.
În septembrie 1957, sistemul de răcire al unui container cu deşeuri radioactive de 70 tone s-a oprit, iar temperatura a început să crească. Acest lucru a cauzat o explozie ne-nucleară a deşeurilor uscate. Nu au existat repercusiuni imediate, însă Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a demonstrat, ulterior, că a fost eliberată în mediu o cantitate foarte mare de material radioactiv. Norul radioactiv s-a împrăştiat sute de kilometri către nord-est.
Guvernul sovietic a furnizat puţine informaţii despre accident, dar a fost obligat să evacueze aproximativ 10.000 persoane din zonă, după ce au apărut mai multe cazuri despre oameni care se plângeau că li se descuama pielea. 200.000 au murit de cancer, în urma radiaţiilor.
Windscale, Marea Britanie- 10 octombrie 1957
Gravitatea accidentului: 5
Primele incursiuni ale Angliei în domeniul energiei nucleare au fost reuşite, notează Discovery.com. Totuşi, a urmat tragedia de la Windscale. În toamna anului 1957, angajaţii au observat că temperatura reactorului a început să crească, în loc să scadă. Iniţial, au crezut că echipamentul nu funcţiona corect. Doi angajaţi au fost trimişi să verifice reactorul şi au descoperit că era în flăcări.
Muncitorii nu au vrut să folosească apă ca să-l stingă, pentru că s-au temut că flăcările vor determina evaporarea instantanee a apei şi hidrogenul rezultat va produce o explozie. Dar, cum nici o altă metodă nu a funcţionat, au pornit furtunurile şi au stins focul, evitând explozia.
Se estimează că aproximativ 200 englezi s-au îmbolnăvit de cancer din cauza accidentului de la Windscale, iar jumătate au murit. Guvernul britanic a muşamalizat dezastrul şi nu se cunosc nici până acum consecinţele reale ale accidentului.
Insula Three Mile, Pennsylvania, Statele Unite- 28 martie 1979
Gravitatea accidentului: 5
Totul a început cu o problemă la instalaţie. Angajaţii au deschis o valvă, ca să reducă presiunea în reactor, însă valva s-a stricat. Acest lucru a făcut ca apa rece să se evapore, iar nucleul reactorului s-a supraîncălzit treptat. Sistemul care monitoriza temperatura în interiorul reactorului a transmis informaţii eronate, aşa că muncitorii au închis instalaţia cu apă care ar fi răcit nucleul reactorului şi ar fi rezolvat problema. Când temperatura în interiorul reactorului a ajuns la 4300 grade Farenheit, exista pericolul unei explozii, pentru că o parte din instalaţiile reactorului s-au topit.
În cele din urmă, proiectanţii reactorului au transmis angajaţilor să pornească instalaţia de apă.
Accidentul nu a cauzat nici un deces, însă cei care au lucrat în centrală au fost expuşi riscului de a face cancer în următorii 30 de ani.
Totodată, incidentul de pe Insula Three Mile a făcut ca americanii să nu mai costruiască centrale atomice trei decenii.
Tokaimura, Japonia- 30 septembrie 1999
Gravitatea accidentului: 4
Cel mai mare dezastru nuclear al Japoniei a avut loc lângă Tokio. Un lot de uraniu îmbogăţit a fost pregătit pentru un reactor care nu mai fusese folosit de trei ani. Muncitorii nu au fost instruiţi cum se lucrează cu uraniul îmbogăţit şi au pus în rezervor o cantitate mai mare de combustibil decât trebuia. În plus, containerul nu era proiectat pentru acel tip de uraniu, susţine Discovery.com.
Reacţia critică a fost oprită după ce rezervorul a fost golit, însă doi din cei trei muncitori au murit din cauza radiaţiilor.
Mai puţin de 100 muncitori şi oameni care locuiau în preajma uzinei au fost internaţi în spital din cauza radiaţiilor şi aproximativ 160 persoane au fost evacuate din locuinţele lor.
