Dupa experimentele repetate in fruntea educatiei romanesti, ministrul Ecaterina Andronescu ar trebui sa treaca singura in ultima banca. Sa renunte la pretentiile la coronita doar pe motiv ca si-o doreste, dar fara sa fi invatat vreo clipa lectia. si sa nu mai pronunte "vreau" inainte sa-l spuna si sa-l probeze pe "stiu". Intre ce trebuie si ce face, insa, discrepanta va ramane uriasa. La cum s-a comportat pana acum, toate semnele arata ca doamna Andronescu se va agata si mai abitir de scaunul ministerial. Unul pe care il identifica cu implinirea ultima in viata sa profesionala si, probabil, personala. Complice i-a fost, de ani buni, partidul din care provine. Gratie unei imagini benigne, PSD i-a mentinut Ecaterinei Andronescu un abonament absurd la fotoliul de la Educatie. Dar girand cu obstinatie aspiratiile obsesive ale acestei doamne, social-democratii semnalizeaza o stare de calamitate: pentru un domeniu de importanta strategica a invatamantului, singurul specialist de varf, din pepiniera de cadre a PSD, ramane E.A.
Or, ultima izbanda a sistemului de invatamant, sub bagheta magica a supranumitei "Abramburica", o constituie cuplul de greseli facute de autorii subiectelor la tezele unice de limba romana si istorie. Daca ar fi sa fortam putin nota, conchidem ca, in doar cateva zile, s-a ajuns la performanta ca elevul roman de 14 ani sa-si depaseasca cu brio profesorul. Asta, cel putin la cele doua materii. Episodul se asterne ca o reinterpretare autohton-barbara a raportului dintre maestru si discipol, asa cum era el infatisat in Grecia antica.
Toate acestea se intampla intr-un invatamant care agonizeaza de cel putin doua decenii. Erorile evidentiate la cele doua teze unice sunt insa doar punctul din varful icebergului. Precaritatea s-a instalat in acest domeniu la toate palierele si se manifesta in cele mai hidoase forme: de la manuale care deformeaza informatia la metodologii de predare care malformeaza gandirea, la subfinantare si profesori umiliti sau dascali care se imbraca singuri in penibil. Ca antidot la dezintegrarea totala a performantei scolare si academice romanesti, guvernele care s-au succedat au promovat, parca dinadins, ministri cel mult mediocri.
Exceptiile se numara pe unul, maximum doua degete. In aceasta schema tragica, Ecaterina Andronescu scapa din turma prin singura calitate pe care a probat-o: recidivismul la carma ministerului. In rest, desi provine din mediul universitar, desi a condus o institutie de asemenea factura, Doamna Invatamantului romanesc se dovedeste depasita de orice problema din sistem. Dupa doar cateva luni din acest nou mandat, a mai reusit sa-si faca disparuta si autoritatea in fata dascalilor, a sindicatelor si a ultimului corigent la romana sau la istorie.
Incapabila sa-si asume povara restructurarii personalului didactic, lipsita de perspectiva asupra cadrelor conceptuale pe care sa fondeze reforma calitativa a curriculei, si fara repere riguroase in promovarea specialistilor care decid cat, cum si cand trebuie sa invete prescolarul sau elevul, ministrul Educatiei ar trebui sa aprobe restructurarea propriului post. Pe vremuri de criza, orice economie la bugetul de stat va fi apreciata. Intr-o societate precara sub aspectul asumarii unui act demn, gestul va aduce o bruma de lumina.