„Sunteţi eroi, sunteţi cei mai buni din Ucraina!”, le-a spus, sâmbătă seara, Iulia Timoşenko, celor peste 50.000 de oameni adunaţi în Piaţa Independenţei (Euro Maidan) din Kiev, la câteva ore după ce a fost eliberată din închisoare.
„Nu am recunoscut Kievul, cu maşini arse, cu baricade, dar este altă Ucraină, Ucraina oamenilor liberi”, a mai spus fostul premier în faţa mulţimii de manifestanţi ce ocupă centrul Kievului de când preşedintele Ianukovici, destituit tot sâmbătă de Parlament, a întors spatele Europei.
Iulia Timoşenko s-a bucurat de o primire triumfală în Euro Maidan, zonă în care numai în această săptămână cel puţin 80 de oameni şi-au pierdut viaţa apărându-şi libertatea şi susţinându-şi orientarea proeuropeană. Aflată în scaun cu rotile şi cu lacrimi în ochi, Timoşenko a ajuns la Kiev direct de la Harkov, unde a fost deţinută sub acuzaţia de abuz de putere. Pe drum, „doamna de fier a Ucrainei” a depus flori la un memorial ridicat pe strada Gruşevski din Kiev în onoarea victimelor violenţelor dintre protestatari şi forţele de ordine fidele preşedintelui Ianukovici.
Portretul Iuliei Timoşenko se afla în centrul Pieţei Independenţei, iar mulţi dintre cei prezenţi în piaţă ţineau telefoanele mobile deschise, creând o aură de lumină, iar alţii aprindeau lumânări şi ţineau flori în mână. „Am venit pentru Iulia. Am votat întotdeauna cu ea. Ceilalţi reprezentanţi ai opoziţiei pot să fie adjuncţii ei, dar ea este adevăratul şef”, a declarat Victoria, o casnică din Kiev, citată de Mediafax.
Cine este Iulia Timoşenko?
Opozanta ucraineană Iulia Timoşenko, încarcerată din 2011 şi având reputaţia unei doamne de fier, a trecut, în câţiva ani, de la funcţia de premier la postura de deţinut, dar fără să-şi piardă combativitatea.
În criza actuală, fostul premier s-a remarcat ca opozanta cea mai radicală a regimului lui Viktor Ianukovici, ales în 2010. Ea l-a acuzat că transformă Ucraina în Coreea de Nord şi a considerat inutile negocierile cu el. „Îndepărtarea imediată a lui Ianukovici şi urmărirea împotriva lui pentru uciderea masivă a civililor trebuie să fie singura cerinţă a poporului, a opoziţiei şi a comunităţii internaţionale”, a declarat ea joi după focurile de armă cu muniţie de război din centrul Kievului, soldate cu zeci de morţi.
În ziua următoare, preşedintele a fost de acord cu alegeri prezidenţiale anticipate şi Parlamentul a votat o lege care a permis eliberarea lui Timoşenko, un inamic jurat al lui Ianukovici de aproape zece ani.
În vârstă de 53 de ani, această femeie elegantă şi experimentată în tehnicile de comunicare s-a făcut cunoscută în lumea întreagă în 2004. Uşor de recunoscut graţie coafurii sale tradiţionale, ea a fost unul dintre liderii „revoluţiei portocalii” prooccidentale care a zguduia ţara la momentul respectiv.
Ea agita mulţimile la Kiev împotriva premierului din perioada respectivă, care era şi candidatul la prezidenţiale susţinut de Moscova. Viktor Ianukovici a eşuat şi i-a purtat o ranchiună continuă. Coaliţia „portocalie” pe care a format-o cu Viktor Iuşcenko a propulsat-o, susţinută de occidentali, împotriva Rusiei lui Vladimir Putin.
Anii petrecuţi la putere au destrămat însă această alianţă – Timoşenko părăseşte Guvernul, apoi revine la conducerea lui în 2007 – până la alegerile prezidenţiale din 2010, care marchează revenirea victorioasă a lui Viktor Ianukovici.
Acesta este momentul în care încep problemele judiciare pentru Timoşenko.
Ea este condamnată în 2011 la şapte ani de închisoare pentru că a semnat în calitate de şef al Guvernului un acord pe tema gazelor cu Rusia ale cărui condiţii au fost descrise drept prejudicioase pentru ţara sa.
Ea este suspectată, de asemenea, de complicitate la uciderea la comandă unui deputat, acuzaţii pe care le respinge în bloc denunţând o răzbunare a puterii ce urmăreşte să o înlăture de pe scena politică.
Încarcerarea şi condamnarea sa devin foarte rapid un obstacol major în relaţiile dintre Ucraina şi occidentali, care cer eliberarea ei.
Chiar şi în spatele gratiilor ea continuă să se lupte cu puterea lui Ianukovici.
Timoşenko a început o grevă a foamei de trei săptămâni pentru a protesta faţă de violenţele la care susţine că este supusă.
Transferată în mai 2012 la spitalul din Harkov (est) pentru a primi îngrijiri medicale din cauza herniei de disc de care suferă, ea l-a acuzat pe preşedinte că o spune unei supravegheri video care continuă chiar şi la toaletă.
Din tribunele „revoluţiei portocalii” şi până la întâlnirile cu puternicul om politic al Rusiei Vladimir Putin, această femei minionă şi-a câştigat renumele de „doamnă de fier” dinainte de a fi încarcerată.
O statuetă a Ioanei d’Arc din luxosul său birou din Kiev, memoriile fostului premier britanic Margaret Thatcher şi o carte despre fostul secretar de Stat american Madeleine Albright arată, mai bine decât un discurs lung, referinţele sale politice şi nivelul ambiţiilor sale.
Adversarii săi politici o consideră, în schimb, o „oportunistă pură” şi subliniază aspectele obscure ale carierei sale.
Născută la 27 noiembrie 1960, inginer-economist în perioada fostei Uniuni Sovietice, Timoşenko a condus, după independenţa ţării, în 1991, o importantă companie energetică ce deţinea monopolul importurilor de gaze ruseşti în Ucraina.
Din cauza acestui post, obţinut cu ajutorul lui Pavlo Lazarenko, un fost premier ucrainean care, în prezent, este încarcerat în Statele Unite pentru escrocherie şi spălare de bani, a fost acuzată atât în Ucraina, cât şi în Rusia, de mituirea unor oficiali din cadrul Ministerului rus al Apărării.
Aceste cazuri au fost închise în 2005, în circumstanţe obscure, după revoluţia din 2004, care a propulsat-o pe Timoşenko în fruntea Guvernului.
Soţul ei, Oleksandr, a obţinut azil politic în Cehia după încarcerarea ei. Fiica lor, Evghenia, a luptat fără încetare pentru eliberarea ei, multiplicâdu-şi întâlnirile în Occident.
