Legea tichetelor de masă a ajuns la majorat, însă pe drum se pare că s-a îndepărtat tot mai mult de scopul său iniţial, acela de a le oferi salariaţilor mijlocul de plată pentru o masă în timpul programului. România liberă vă prezintă cum s-a ajuns ca tichetele de masă să devină monedă pentru cumpărarea de detergenţi, mănuşi de menaj sau chiar alcool şi tutun şi cât pierde statul român din toată această poveste.
În urmă cu mai bine de 20 de ani mişcarea sindicală din România cerea insistent o lege prin care şi salariaţii români să poată beneficia de tichete de masă, asemeni colegilor lor din vestul Europei.
Cel mai vocal susţinător al adoptării unei asemenea legi a fost preşedintele confederaţiei Cartel Alfa, Bogdan Hossu, care spunea că introducerea tichetelor de masă va avea efecte benefice atât pentru angajat, cât şi pentru unităţile de alimentaţie publică. Asta pentru că, susţinea el, odată cu introducerea tichetelor, în jurul companiilor se vor înfiinţa cantine şi restaurante care să satisfacă noua cerere.
Ei bine, în 1998, Parlamentul aprobă legea tichetelor de masă, la presiunea mişcării sindicale, extrem de puternică şi de influentă în România acelor ani. Specificaţiile actului normativ erau clare: tichetele de masă se pot folosi doar pentru cumpărarea de produse alimentare şi nu pot fi cheltuite mai mult de două într-o zi. Tocmai pentru ca salariatul să nu-şi cumpere cu ele mâncare pentru acasă, ci pentru la serviciu.
Între timp, în practică, lucrurile s-au schimbat radical. Aproape toate magazinele acceptă tichetele de masă ca mijloc de plată pentru orice au la vânzare – de la saci menajeri la detergent de vase şi, nu în puţine cazuri, pentru PET-uri de bere sau pachete de ţigări.
Mai mult, în urmă cu doi ani de zile, la presiunea marilor reţele de magazine, a fost eliminată din lege prevederea care stipula că nu pot fi cheltuite mai mult de două tichete în aceeaşi zi, motivaţia retailerilor fiind aceea că salariaţii îşi fac cumpărăturile în week-end. Raţionament greşit, de fapt un simplu calcul mercantil pentru a le creşte vânzările, pentru că scopul tichetelor nu era aprovizionarea de la sfârşit de săptămână, ci asigurarea unei mese în timpul programului de lucru.
Doar 25% dintre tichete sunt utilizate pentru scopul iniţial
Bogdan Hossu a rămas un susţinător al tichetelor de masă, însă recunoaşte că aplicarea legii lasă mult de dorit. „Dacă se vând pe tichete de masă alte produse decât cele alimentare, este lipsa magazinelor, care nu respectă prevederile legale”, a declarat liderul sindical pentru România liberă. Acesta a precizat că, din informaţiile sale, 25% din tichete se folosesc la cantine şi restaurante, pentru o masă caldă. „Este puţin, însă trebuie să ţinem cont de evoluţie, pentru că în 2000 procentul era sub 1%”.
Pentru Bogdan Hossu, explicaţia este simplă – la un salariu minim lunar de 870 de lei net, valoarea tichetelor de masă (9,41 lei pe zi) reprezintă aproape un sfert din venit, care şi aşa este extrem de redus. În consecinţă, angajatul va fi tentat şi oarecum constrâns de sărăcie să le utilizeze pentru aprovizionarea gospodăriei, renunţând la masa caldă din timpul programului.
În Franţa, de exemplu, valoarea tichetului este de 9,5 euro pe zi, iar salariul minim de 1.470 de euro pe lună. Acesta este şi motivul pentru care în Hexagon tichetele sunt utilizate în proporţie de 95% pentru asigurarea unei mese calde în timpul programului.
Analistul economic Aurelian Dochia afirmă că nu este treaba magazinelor să refuze plata cu tichete de masă a produselor nealimentare. „Pentru magazin, este un client care vine cu o formă legală de plată”, a declarat expertul.
Aurelian Dochia a precizat că, luând în calcul modul cum este aplicată legea în momentul de faţă, tichetele de masă au devenit o „monedă paralelă”, sau mai bine zis o „soluţie de optimizare fiscală” pentru companii.
O gaură la buget
Asta pentru că tichetele de masă sunt impozitate doar cu 16%, în vreme ce, dacă valoarea lor ar fi inclusă în salariu, nivelul taxării ar fi de 42%.
Pornind de la aceste cifre, România liberă a calculat cât pierde statul român din cauza faptului că 75% dintre tichetele de masă sunt utilizate pentru altceva decât pentru scopul lor iniţial. Coform estimărilor companiilor din piaţă (pentru că Ministerul Finanţelor nu a răspuns la solicitarea noastră în acest sens) în România aproximativ două milioane de salariaţi beneficiază de tichete de masă, din care, aşa cum am arătat, doar 500.000 (25%) le folosesc pentru o masă caldă.
Pentru restul de 1,5 milioane, dacă luăm în calcul valoarea tichetului de 9,41 lei pe zi, faptul că se primesc în medie 20 de bonuri pe lună (pentru zilele lucrate efectiv) şi nivelul diferit de impozitare, rezultă că statul român pierde lunar 16,68 milioane de euro. Anual, 200,17 milioane de euro. În ciuda acestei evidenţe, autoritățile nu fac mai nimic. „Trebuie să acceptăm imperfecţiunea acestei soluţii. Din considerente sociale, nu se poate renunţa la bonurile de masă”, a concluzionat Aurelian Dochia.
Propunere electorală: majorarea valorii tichetelor cu aproape 40%
Mânaţi de avântul anului electoral, mai mulţi senatori au depus un proiect de lege care prevede majorarea valorii tichetelor de masă cu aproape 40%, până la 13 lei pe zi. Propunerea venise din partea sindicatelor, care, evident, şi-au îndeplinit „obligaţia” de a cere beneficii mai mari pentru salariaţi. Iniţiatorii legii nu precizează de unde ar putea fi acoperită gaura suplimentară la buget, ci se mulţumesc să spună că 13 lei este, statistic vorbind, valoarea medie a unei mese de prânz. Năştruşnicia merge mai departe – în acelaşi proiect se propune acordarea de tichete de masă bio, cu o valoare de 15,6 lei. Parlamentarii nu se întreabă însă ce se va întâmpla dacă tichetele pentru ouă de prepeliţă bio se vor duce pe pungi de detergent sau sticle de vin.
„Dacă se vând pe tichete de masă alte produse decât cele alimentare, este lipsa magazinelor, care nu respectă prevederile legale”, Bogdan Hossu, președinte CNS Cartel ALFA.
