Pe 26 iunie s-au implinit 50 de ani de cand, in 1957, Teodor Margineanu a fost executat prin impuscare, in padurea Gherla, de catre organele puterii populare din acea vreme. si dupa o jumatate de secol, in fata justitiei si a autoritatilor statului roman, el si toti ceilalti martiri ai luptei anticomuniste din Romania anilor ’50 sunt tradatori de tara si criminali antistatali, conform sentintelor simulacrului de justitie care functiona in epoca Dej. Nici astazi casarea colectiva a numeroaselor sentinte nedrepte, motivate politic, date
in cea mai intunecata perioada a istoriei Romaniei nu este luata in calcul in mod serios de autoritatile succesoare ale statului totalitar, asa cum s-a intamplat in tari vecine care au trecut prin acelasi cosmar istoric. Operatiunea de capturare a statului pe care au executat-o in anii ’40-’50 grupusculele bolsevice impuse de armata de ocupatie sovietica a necesitat, ca peste tot in Europa de Est, sacrificarea unor importante grupuri sociale care stateau in calea cladirii unei societati uniformizate la nivelul cel mai de jos posibil – elitele intelectuale si politice, taranimea si muncitorimea instarite, care respectau etica muncii si a moralei sociale din epoca burgheza –, precum si a tuturor celor care aveau demnitatea sa se opuna instaurarii aberantei stari de lucruri. Cucerirea puterii politice de catre comunisti, intr-un mod profund ilegitim si ilegal, precum si carnagiul pe care l-au pus in practica in acei ani, prin transformarea tarii intr-un imens Gulag, sunt, de facto si de jure, asumate si perpetuate de statul actual, prin refuzul reabilitarii colective a celor cateva milioane de victime ale represiunii din Romania.
Sentintele politice, in sine aberante si mincinoase, date de o putere ilegitima si interesata doar in propria sa perpetuare, nu pot constitui parte a jurisprudentei unui stat care se considera democratic. Solutia rejudecarii separate, de la caz la caz, este una cinica si care arata doar nepasare, din moment ce majoritatea victimelor nu se mai afla in viata sau au varste inaintate. Oameni care au facut parte din rezistenta anticomunista, scriind o pagina importanta din istoria demnitatii umane si a impotrivirii fata de barbariile totalitare care au insangerat secolul XX, deci oameni cu care Romania ar trebui sa se mandreasca si sa faca tot posibilul pentru memoria lor, posibile modele de eroism si de constiinta, sunt, din punctul de vedere al legilor actuale, niste simpli tradatori si criminali!
Cine a fost Teodor Margineanu si ce a facut el, ce l-a dus spre sfarsitul violent din 26 iunie 1957, la numai 25 de ani? Raspunsul, ca in atatea alte cazuri, se afla in arhiva CNSAS, de unde tanarul istoric maghiar Andrea Varga a "extras" o cantitate impresionanta de documente, pe care le-a pus in valoare si carora le-a conferit semnificatie, in carti-culegeri de documente, expozitii itine-rante si chiar "instalatii" artistice cu documente istorice, facand practic ceea ce ar fi trebuit sa facem, dupa 1990, mult mai multi dintre noi. Anii 1956 si 1957 au fost fierbinti si plini de tulburari atat in Ungaria, cat si, la o scara mai mica dar nu mai putin intensa, in tara vecina, Romania, dar daca revolutia maghiara este binecunoscuta si studiata in toate cartile de istorie, despre reverberatiile sale in Ardeal si in restul tarii, ca si despre represiunea crunta care a urmat, se stie mult mai putin.
In anul 1956, 12 subofiteri – cu grade de la fruntas la sergent –, condusi de locotenentul Tedor Margineanu, toti fii de tarani, impreuna cu o invatatoare – Hodos Mariana –, au incercat crearea unui "comitet" avand scopul de a alunga armata sovietica din Romania (lozinca sub care urmau sa actioneze era "Afara cu armata sovietica din tara!"). Tentativa, oricum naiva si neorganizata, a fost oprita din fasa: cei 12 au fost turnati de ostasul-sofer Ion Tripovici, au fost arestati, judecati si condamnati, iar Margineanu si-a gasit sfarsitul prin impuscare, executia avand loc in padurea Gherla, pe data de 26 iunie 1957. Nu mai traieste nimeni din familia lui, pentru a putea deschide o eventuala actiune impotriva statului. Pentru istoria oficiala, Teodor Margineanu si colegii sai vor ramane "tradatori de neam"? Condamnarea crimelor comunismului de catre presedintele Traian Basescu, un gest excelent in sine, nu are nici o valoare daca acest act nu serveste, prin calitatea sa oficiala, data de provenienta de la cea mai inalta instanta a statului, drept argument juridic si baza legala pentru eliminarea aberatiilor sistemului totalitar.
Documentele alese de Andrea Varga din Arhiva CNSAS si din Arhivele Militare si publicate in "ziarul"-catalog al expozitiei "Printre randuri" din iarna trecuta creeaza un portret al tanarului idealist, care a avut curajul de a se opune invadatorilor si, devenind victima lor, il putem privi drept un martir, nu numai al cauzei romanesti, ci si, cum spuneam, al rezistentei umane in fata "ciumelor" ideologice. E-adevarat ca acest portret este obtinut din punctul de vedere al anchetatorilor, din acte oficiale: lista arestatilor, planul de actiune si esecul "contrarevolutionarilor", asa cum rezulta din ancheta, cererea de gratiere facuta de mama sa, procesul-verbal de executie – "Margineanu Teodor, nascut in 1932, membru U.T.M., fiu de taran sarac, de profesie maistru de cultura si exploatarea padurilor, ofiter activ cu gradul de locotenent, domiciliat in com. Prundul Bargaului, Raion Bistrita, Reg. Cluj, conducatorul grupului", este "fisa de identitate" anexata fotografiilor fata si profil. Avem insa aici si "Juramantul" eroului, "cules" de anchetatori, document impresionant, care se incheie cu cuvintele: "Daca voi calca sau trada cauza revolutiei, sa fiu urat de popor si sa cada toata pedeapsa aspra a poporului asupra mea". Dar stie poporul si il mai intereseaza de Margineanu si de atatia alti eroi anticomunisti?
