Desertul urban al Capitalei este plin de necunoscute – din cotloanele sale pot rasari oricand varii amenintari la adresa candidatilor Geoana, Duda si Antonescu. Daca din neantul betoanelor ar aparea, bunaoara, un maidanez aparent afabil, posesor al unei blani cat de cat curate si al unui latrat relativ autoritar? Iar daca patrupedul ar mai poseda si niscaiva trasaturi antropomorfice – in special abilitatea de a emite sunete umane – mass-media autohtone ar tine-o intr-un breaking news nonstop, in timp ce candidatii de mai sus si-ar putea inchide pe loc sediile de campanie, trimitand ceata de consultanti proaspat angajati inapoi in Obamaland.
Un caine vorbitor care si-ar semnala pe deasupra si intentia de a nu conturba cu nimic molcomirea generala a cetatenilor ar ajunge mintenas uns "prezidentiabil" in studiourile Antenelor si ale Realitatii TV. Un astfel de hocus-pocus ar fi floare la ureche pentru tehnologii media care par a fi reusit, pana una-alta, sa convinga milioane de cetateni odinioara vigilenti ca ar fi preferabil ca locatarul de la Cotroceni sa fie unul intelegator, dar mai ales inofensiv. Un astfel de presedinte ar manifesta, fireste, o obedienta canina fata de o guvernare mai mult sau mai putin permanentizata, bazata invariabil pe personaje si politici agreate de atotputernicele retele de influenta. Nimic nu s-ar face impotriva vrerii partidocratiei, nimeni nu ar deranja in vreun fel aranjamentele celor care si-au pus amprenta – pe fata sau din umbra – pe destinul tarii in decursul ultimelor doua decenii.
In prezent, avem de-a face cu un soi de cursa tip "alegeri primare", la capatul careia vom afla cine dintre challengerii lui Basescu este capabil sa pastreze cat mai intact statu quo-ul. Posturile TV, aflate in proprietatea unora dintre marii castigatori ai tranzitiei, activeaza de zor pe post de "comisii de admitere" electorala, unele dintre ele grabindu-se sa-i cante deja prohodul actualului presedinte. Potrivit celor mai recente sondaje, popularitatea acestuia se afla in cadere libera – data fiind acoperirea media constant negativa de care a avut parte si care a condus, intr-un final, la un sentiment de revolta impotriva sa. Totusi, este greu de punctat un anumit gest complet eronat al presedintelui, reprosabila fiind mai degraba seria demersurilor pe care Traian Basescu a renuntat sa le mai intreprinda, izolandu-se din ce in ce mai mult si permitand adversarilor sai sa-l atace pe fronturi multiple.
Cu toate acestea, grupul mic, dar compact, al ultrabogatasilor sustinuti de aventurieri lipsiti de scrupule, de straini oportunisti si de sleahta mediocritatilor din presa indigena a reusit sa provoace o adevarata antireactie din simplul motiv ca Basescu este ceea ce este. La ora actuala, nimic nu-l mai poate ajuta – nici schimbari de stil, nici de discurs, nici chiar de fizionomie prin intermediul chirurgiei plastice. Basescu este si ramane un activist – atribut descalificant din punctul de vedere al job description-ului stabilit de Ion Iliescu, conform caruia locatarul de la Cotroceni trebuie sa se rezume la consolarea ocazionala a populatiei, in timp ce mai-marii zilei devalizeaza intr-o perpetua veselie avutia tarii.
Romania zilelor noastre a ajuns o telecratie. Influenta tehnologilor media asupra mintilor si emotiilor telespectatorilor are potentialul unei adevarate lovituri de stat – indreptata, cu voia publicului, chiar impotriva sa. Sedati de hiperdozatele trivialitati vizionate seara de seara, romanii par a fi devenit dependenti de nonstiri si nonsubiecte, absolut irelevante pentru viata lor de zi cu zi. Daca pe Ceausescu l-ar fi dus mintea sa invadeze caminele oamenilor la fel de eficient, oferindu-le aceasta sansa de pripasire la un soi de penitenciar social, memoria colectiva i-ar fi retinut regimul drept unul eminamente pacifist. si daca Mussolini ar fi dispus de cutia magica plina de trucuri mediatice aflata la indemana magicienilor lui Voiculescu sau Patriciu nu mai necesita nici "Camasile Negre" si nici uleiul de ricin, iar fascismul intra in istorie ca o forma nonviolenta a postdemocratiei.
Manipulatorii media sunt pe punctul de a crea o societate in genere intalnita doar intr-o lume asediata, in orase cu strazi ocupate de tancuri, in timp ce disidentii sunt dirijati in masa catre stadioane de fotbal. Optiunile politice aflate la indemana electoratului vor fi la fel de variate ca in Burma sau Venezuela. Oricine va indrazni sa aspire la umplerea vidului politic ajunge proscris. Cam asta pare a fi devenit, in acest ultim an al mandatului sau, si Traian Basescu – un proscris prezidential. Se va consola, eventual, cu gandul ca pana si instinctele sale reformiste mai estompate au avut, totusi, harul sa provoace reactii atat de feroce. Poate ca tineretul si clasa mijlocie – deocamdata convinse ca este "cool" sa nu votezi in secolul XXI – isi vor reconsidera atitudinea si optiunile in momentul in care vor constientiza ca au, de fapt, in fata lor un om care refuza sa se dea batut, in pofida covarsitoarei superioritati numerice a adversarilor sai.
In locul marinarului uneori grobian romanii se pot alege, fireste, si cu maidanezul vorbitor pe post de cicerone national. Nu va mai conta daca, in cele din urma, se demonstreaza a fi mai mult caine decat substitut uman, deoarece principalul sau merit este cert de pe acum: va latra la ordin.
