A fost de-ajuns sa afirme o data Geo Bogza ca Mihai Eminescu este „Luceafarul poeziei romanesti” si, de atunci, mii de profesori de limba romana si zeci de mii de elevi repeta aceasta sintagma, banalizand-o. Tot asa de des, Eminescu este si „poetul nepereche”, cum l-a clasificat G. Calinescu.
Ca sa se arate cititi, si cei de la televiziune repeta, cu vizibila autoadmiratie, cuvinte consacrate, sintagme, metafore, iar pretentioasele lor intentii sfarsesc tot in banal. Nimeni, chiar cu posibilitati financiare, nu ar manca icre negre si somon in fiecare zi, nu-i asa? De cate ori vine vorba de Australia, poti fi sigur ca i se va spune „Tara cangurilor”. Elvetia e si ea „Tara cantoanelor”, Finlanda – „Tara celor o mie de lacuri”, Norvegia – „Tara fiordurilor”, Anglia – „Albion”, Franta – „Hexagon”, Olanda – „Tara lalelelor” s.a.m.d. Uneori nici nu mai sunt pomenite numele oficiale ale tarilor respective. Vorba lui nenea Iancu: „A se slabi!”
Totusi, poate ca ar trebui gasita o sintagma potrivita si pentru tara noastra, ca doar e pomenita cel mai des la posturile romanesti: a maidanezilor, a judetelor, a milioanelor de gropi, a infractorilor etc.
In legatura cu infractiunile, la o recenta emisiune „Parte de carte”, realizata de Cristian Tabara la Pro TV, cu doi scriitori ca invitati, s-a dezbatut un volum intitulat „Intre Pacala si Miorita”, de unde reiese ca prima poezie pe care o invata romanul din pruncie e „Catelus cu parul cret”, care, se stie, fura rata din cotet. De la catelul cel hot, care, culmea nerusinarii, se jura ca nu fura, desi procurorii de la DNA l-au prins cu pasarea in gura, s-a ajuns la eterna hotie a romanului, pe care, cum a afirmat un musafir, o are in gena. Pai, daca e asa, ce vina mai au recentii invinuiti de DNA, daca asa s-au nascut? Dar cei care, precum catelul din poezie, fura doar o biata rata, riscand sa se molipseasca de gripa aviara, transmitand-o apoi detinutilor? Complicate sunt caile specificului nostru national! Mai bine ca nu s-a vorbit si de „Miorita” in emisiunea „Parte de carte”, caci s-ar mai fi gasit o gena, mult mai grava, pe care doar cel moldovean s-ar parea ca nu o are.
Aceasta emisiune este, poate, cea mai interesanta a postului Pro TV, inviorata si de prezenta criticului literar Dan C. Mihailescu. Dar un invitat al lui Cristian Tabara s-a referit la Romania si ca la o tara a manelelor. E perfect adevarata definitia, dar e ca si cum s-a vorbit de funie in casa spanzuratului, fiindca la emisiunea „Teo”, realizata de cunoscuta omonima de la acelasi post, manelistii sunt cata frunza si iarba, intotdeauna la ei acasa.
Sa ajungi vedeta de televiziune pe spezele manelistilor, iata ceva ce nici Pacala, eroul nostru national, des evocat in emisiunea „Parte de carte”, n-ar fi visat, cu toata istetimea lui smechereasca. De altfel, dupa cum se vede din documente si din traditia orala, cand il apuca cheful de cantat, Pacala fredona cantece autentic populare. Daca se uita la canalele particulare romanesti si vede cum se canta muzica populara, e posibil sa adopte alte stiluri, dar sa speram ca nu manele.
