România a devenit o ţară care nu mai are nevoie de proprii ei medici. După ce a investit sume imense în pregătirea lor, România îi goneşte în străinătate. La rândul lor, tinerii absolvenţi ai facultăţilor de medicină sunt decişi să plece. Alegerea medicilor este una normală. Decât să se chinuiască într-un spital românesc, unde pacienţii sunt nevoiţi să îşi aducă până şi pansamentul de acasă, pe un salariu de maximum 1.000 de lei, mai bine pleacă să lucreze în Marea Britanie ori în Scandinavia, unde salariul poate să ajungă până la 10.000 – 12.000 de euro pe lună, iar spitalele sunt ultradotate.
Slăbiciunea întregului sistem este dată de modul de finanţare. În loc să îi plătească pe oameni, autorităţile române preferă să încurajeze un adevărat sistem mafiot. Medicii sunt plătiţi cu salarii mici, ca să fie „disponibili” la şpagă. Atât la şpaga oferită de pacienţi, cât şi la cea oferită de companiile farmaceutice. Răsplătiţi cu câte o excursie în Thailanda, medicii prescriu în neştire medicamente scumpe, doar ca să atingă suma fixată de „sponsorii” excursiei, deşi ar putea alege medicamente mai ieftine şi la fel de eficiente. Alţi medici şi-au deschis clinici private, cu care fac o concurenţă neloială spitalelor de stat unde sunt angajaţi şi de unde îşi recrutează clienţii. Vinovate pentru această situaţie sunt autorităţile, care se tem să taie răul de la rădăcină.
