Cum se intampla intr-o viata otravita precum a noastra, ies deseori in fata tot felul de neaveniti, impostori si oportunisti care nu au habar de fapte, fiind obisnuiti sa dea doar din gura! Tot felul de hahalere care au viciat mediul politic fac mare caz de gesturile lor banale si inutile. Se bat cu pumnul in piept exact cei care nu au nimic a spune! Anonimi cu state vechi fac mare caz de… anonimatul in care se complac de ani de zile. Ipocrizia si lipsa de valoare defileaza ca la parada intr-o tara in care Becali a ajuns liderul intelectualilor, punandu-i la butoniera, ca pe insignele clubului Steaua, pe Liiceanu si Andrei Plesu! Am trait sa o vedem si pe asta! Ce ne-ar mai putea mira de acum incolo? Nimic. Mediocritatea mult trambitata a unora dintre cei care fac parada de doi bani pune in umbra sacrificiul celor care se straduiesc sa presteze ceva util pentru semenii lor! La cate nedreptati se fac in tara asta, ce mai conteaza una in plus! De ani si ani de zile, senatorul constantean Dorel Onaca a salvat, fie prin finantarea unor actiuni, fie prin interventii directe, zeci si zeci de marinari romani abandonati prin diverse porturi ale lumii, amenintati cu sclavia sau cu inchisoarea. Niciodata domnia sa, cu toate ca in foarte multe cazuri si-a pus viata in pericol, nu a simtit nevoia sa iasa in fata pentru a brava, asa cum fac alti politicieni pentru nimic, dar cu foamea in gat pentru capital electoral. Dupa disparitia flotei noastre comerciale, marinarul roman a ajuns intr-o situatie mai mult decat disperata, fiind nevoit sa-si castige painea la bordul unor veritabile epave, fiind folosit ca moneda de schimb pentru trocurile puse la cale de diversi asa-zisi armatori. S-a intamplat ca foarte multi dintre ei sa traiasca experiente de-a dreptul tragice. Au supravietuit cei cu zile. Altii s-au intors acasa in sicrie saracacioase, precum viata lor fara de flota. Statul roman si-a intors deseori fata de la acesti nefericiti, tratandu-i cu o condamnabila indiferenta pe cei condamnati sa sfarseasca in mizerie prin jungle sau porturi obscure. Putini stiu insa ca Dorel Onaca nu a refuzat pana acum pe nimeni, punand totul la bataie pentru salvarea unor vieti omenesti. Nu si-a tras capital electoral, cum fac cei invatati sa pozeze in eroi ai neamului, nu a asteptat si nu asteapta recompense, nu pretinde nu stiu ce recunoastere nationala sau mondiala. Paradoxal, fata de cei care se umfla in pene, atunci cand le pica bine din punct de vedere politic, cu trecutul lor marinaresc, Dorel Onaca, senator pedist, chiar a facut ceva pentru navigatorii romani, fiind privit intotdeauna ca un inger salvator. E pacat ca faptele acestui om sunt aruncate in derizoriu de contopistii si activistii care mimeaza grija fata de marinarii romani abandonati in intreaga lume! S-a facut atata caz pentru tamplarul si electricianul care faceau pe fotoreporterii in Irak, dar nimeni nu sufla o vorba despre navigatorii a caror viata atarna de un simplu fir de par! Statul roman nu ar trebui sa manifeste cel putin aceeasi grija ca si in povestea cu tamplarul si electricianul? De ce trebuie ca senatorul Onaca sa faca intotdeauna treaba guvernantilor romani, invatati sa se spele pe maini cu soarta celor care au dus candva, peste mari si tari, faima flotei comerciale a Romaniei?! E bine ca tamplarul si electricianul au fost adusi acasa, dar cine se intereseaza si de soarta marinarilor romani? Doar Dorel Onaca?
