Dupa alegerile prezidentiale, foarte putini oameni politici angrenati in lupta pentru functii in partide ca PSD si PNL au cerut sanctiuni pentru greselile comise de candidati in campania electorala. Singurul lucru care a contat pentru majoritatea persoanelor publice aflate in primul esalon a fost sa-si mentina pozitia in structurile de comanda prin atragerea de partea lor a celor care nu vor sa inlature acel gen de incompetenta vecina cu neputinta. N-am vazut pe nimeni sa taie in carne vie dupa infrangerea usturatoare din luna decembrie, unde un candidat sustinut de aproape toate partidele a pierdut alegerile din cauza unor greseli de incepator facute sub ochii unor oameni care trag sforile in politica de multi ani. Cum nu am auzit de existenta unor proteste radicale in randul liberalilor fata de presedintele lor, care, spre surprinderea masei de electori, a servit in totalitate interesul unui partid de stanga dupa ce a iesit din competitie la scrutinul din 22 noiembrie. Nici PSD si nici PNL nu au descoperit deocamdata greseli mari de strategie, cu toate ca prezidentiabilii lor au dus pana la urma partidele in opozitie ca si cum acesta era scopul principal al bataliei politice. Am dat, in schimb, peste bascalia de autobaza si mistocareala specifica politicienilor fara principii si legi interioare, inclusiv peste un derapaj drapat in stagnare si antireforma. Fara exceptie, s-a zambit si s-a ras in plina suferinta cauzata de doi oameni politici aflati in tandem, care, ajutati de moguli, au crezut ca vor castiga puterea numai pentru ca sufera de obsesia Basescu. Atitudinea politicienilor traumatizati de scrutin, completata cu indiferenta accentuata a apropiatilor din cercul de relatii, promoveaza dezinteresul fata de alegatori prin ascunderea adevarului potrivit caruia conducerea partidelor infrante la ultimele alegeri nu este pe maini bune. Miza competitiei electorale nu a fost ca Mircea Geoana sau Crin Antonescu sa piarda intrecerea cu Traian Basescu. Calculul si efectul prevazut aveau ca obiectiv principal schimbarea presedintelui si cucerirea Palatului Victoria. Rezultatul este astazi cunoscut. Dezastru pe toata linia frontului electoral. De data asta baronii nu au mai facut minuni. Greselile candidatilor au atarnat mai greu, chiar daca morisca voturilor a functionat la turatie maxima. Prin urmare, normal era ca dupa anuntarea rezultatului, nefavorabil si umilitor, cineva sa fie pus sa raspunda pentru esec. Poate chiar cu functia de presedinte. Incepand cu cei doi candidati infranti si continuand cu staff-ul de campanie – permanent dirijat de baronii celor doua partide, prieteni dragi conducerii pesediste si liberale –, se impunea expertizarea corecta a cauzelor care au condus la prabusire. Vorbim despre greseli colective de partid si despre greseli personale de candidat. In zona primei categorii intra, daca vreti, si retinerea PDL de a renunta la serviciile unor persoane controversate de a face parte din actualul Guvern, fapt ce ar putea costa enorm partidul. Inclusiv greseala de a nu arunca la cos obiceiul incurajarii nepotismului, dupa ce, nu demult, presa a criticat dur promovarea fiicei presedintelui intr-o functie politica fara ca aceasta sa demonstreze ca merita. Analizati sprijinul dat junelui Prigoana in tentativa de a intra in Parlament si o sa vedeti cum se cade din greseala in greseala fara nici un fel de urma de moralitate. Se pare insa ca realitatea politica, economica si sociala nu s-a schimbat. Asteptarile electoratului nu sunt in rezonanta cu situatia din interiorul clasei politice. Va poate convinge starea de confort sporit din PNL, unde Antonescu, omul care nu are a spune multe unui auditoriu derutat, face pe zmeul cand Tariceanu ii da un ghiont pentru isprava de a refuza intrarea la guvernare numai de dragul de a sta cu Geoana in opozitie. Dupa acel simulacru de analiza facut in cercul de prieteni liberali, unde cel dintai este Ludovic Orban, impresia generala a fost ca Antonescu este castigatorul alegerilor prezidentiale, nicidecum Basescu. Nu sustin ideea unora care prevad fracturarea PNL, dar sunt de acord cu parerea ca o schimbare se impune a fi facuta, daca tot se vorbeste de bun-simt. Cine isi inchipuie ca Antonescu se va pedepsi singur se insala. Omul se gandeste deja la o revansa prezidentiala, numai ca pana atunci vor fi alegeri locale si parlamentare, doua scrutinuri grele, ce vor fi intampinate de liberali purtand povara unei opozitii facute cadou de un presedinte de partid necopt. Ii dau dreptate cititorului care afirma ca fixatia alaturi de PSD este o repetare a anilor ’40-’50 a gruparii Tatarascu, consecintele fiind cunoscute. Cat priveste situatia de la pesedisti, Mircea Geoana are de dat cu subsemnatul. Oricat de mult il vor apara Hrebenciuc, Dragnea sau Vanghelie, politicieni precum Iliescu, Nastase, Mitrea, Oprisan nu au cum sa-i ierte greselile grave, care au facut din PSD "un partid de rangul doi". Daca in capul actualului lider perdant ar fi ceva, cel mai nimerit gest ar fi sa renunte la functia de presedinte si sa-si vada de drum inainte de decapitarea programata, cel mai tarziu, in primavara. Cu Geoana la timona, dupa ce a fost facut praf de Basescu, PSD nu poate fi un partid care sa poata castiga alegeri. Mai devreme, am facut referiri si la greselile politicienilor PDL. Chiar daca sunt de alta natura, acestea exista si fac rau. Cele mai noi privesc iresponsabilitatea fata de luarea unor decizii legate de intarirea bugetului public prin majorarea taxelor si impozitelor in cascada.
Asta, in conditiile in care fondul de prime pentru bugetarii din unele ministere, inclusiv pentru parlamentari, este mai mare decat anul trecut. Pentru asemenea "greseli" facute intentionat nu exista pedepse, stimati guvernanti?
