O campanie pentru suspendare ar avea efectul de a marginaliza campania pentru prezidențiale, ceea ce ar eroda din start autoritatea viitorului președinte.
Așa-zisa luptă cu regimul Băsescu reîncărcată cu ideea suspendării rămâne modul prin care Victor Ponta încearcă să recupereze cât mai mult din electoratul USL și, poate mai ales, să evite concentarea campaniei asupra propriului său bilanț la cârma guvernului. La nivelul discursului public, campania PSD păstrează astfel inițiativa strategică, având în plus toate mijloacele instituționale pentru a decide cât de departe se va merge, dacă și când se va organiza suspendarea sau referendumul de demitere. PSD este o mașinărie de campanie eficientă, dar în momentul în care utilizează toate motoarele pe care le are la dispoziție devine evidentă măsura în care instrumentalizează partizan instituțiile statului. Dacă se declanșează procedura suspendării, aceasta se va adăuga OUG-ului privind migrarea aleșilor locali. Astfel s-ar confirma impresia istorică că PSD nu știe să câștige alegerile decât prin exces verbal și instituțional, un exces care este fața vizibilă a abuzului de putere. Efectul poate fi o reactivare a vechiului clivaj pro-contra partidul-stat, ceea ce e foarte periculos pentru PSD, dar asta depinde și de reacția concurenților lui Ponta. Singura veste bună pentru aceștia ține de faptul că Tăriceanu e cel care a fost pus să facă treaba murdară a reintroducerii pe agenda publică a temei suspendării. Fostul prim-ministru putea fi cel mai eficient aliat non-PSD al lui Ponta, dar, în ciuda declarațiilor sale, devine un candidat improbabil, putând eventual eșua în postura tristă de președinte interimar.