Maturitatea clasei politice poloneze mă face să cred că viitorul președinte și guvern de la Varșovia nu vor schimba datele relației cu Berlinul și nici nu vor inflama inutil relația cu Moscova. La fel de încrezător sunt în capacitatea Administrației de la București de a pune interesul național deasupra sensibilităților personale.
Victoria candidatului partidului Lege și Dreptate (PiS) în alegerile prezidențiale din Polonia a fost primită cu uimire și rezervă. Uimirea vine din faptul că președintele Bronisław Komorowski a intrat favorit în cursă, în luna martie punându-se doar problema victoriei într-un tur sau în două tururi. Însă, cu două săptămâni înainte de primul tur, sondajele de opinie publicate de TNS confirmau o scădere de popularitate a președintelui, într-o jumătate de an, de la 56 la 39%, oricum peste Andrzej Duda, principalul său contracandidat, care avea în sondaje o popularitate de doar 26%. Rezerva cu care a fost întâmpinată victoria tânărului de 43 de ani, A. Duda, are două cauze: este un politician prea puțin cunoscut; este considerat o „păpușă“ de unii comentatori sau „marionetă“ de către alții în mâna liderului PiS, Jarosław Kaczyński. „Little-known“, pentru New York Times și alte publicații anglo-saxone, sau „un inconnu grandi dans l’ombre des frères Kaczyński“, pentru Le Monde și restul presei franceze, A. Duda marchează schimbarea de generații pe scena poloneză, el devenind primul președinte care nu și-a făcut ucenicia politică în conflictul dintre Solidaritatea și puterea comunistă.
Citește continuarea textului în Revista 22.
