Am observat la miscarile burselor internationale din aceasta perioada ceva diferit si distinct comparativ cu evolutia anterioara. Daca pana acum scaderile de pe orice bursa erau de scurta durata, urmate de reveniri relative si semnificative, iata ca declinul tuturor pietelor de capital puternice s-a accelerat si chiar agravat, fara a se putea prognoza eficient trendul viitor.
Investitorii pietelor de capital, fiind socati de atatea stiri nefavorabile, gasesc greu oportunitati pentru plasamente unde riscul sa fie diminuat. Insa atat timp cat pietele financiare internationale sunt puternic influentate de falimentele bancare neintrerupte si partial surprinzatoare (la inceput in SUA si acum in Europa), increderea in sistemul financiar este grav erodat. Asa ca, orientarile capitalului sunt tot mai multe spre plasamente in marfuri, ceea ce va slabi si mai mult puterea dolarului american. Dar si piata marfurilor se va satura sau, in timp, nu va mai fi sustenabila si atunci plasamentele isi vor cauta alte centre de interes si tot asa.
In acest caz vom avea o piata sideway destul de lunga. Desigur ca in aceasta conjunctura tot mai multi investitori romani, imobilizati sau captivi cu mari pierderi pe piata de actiuni autohtona, isi pun intrebarea: oare am ajuns la un bottom de unde vom incepe sa crestem, iar scaderile mari (minimele) vor fi inlocuite de castiguri (topuri) mai mari?
Planul Bush pentru ajutorarea sistemului bancar-financiar, odata aprobat de Congresul SUA, va mai calma temporar temerile investitorilor, insa asteptarile acestora sunt contradictorii. Cele 700 mld. dolari sunt insuficiente fata de estimarile specialistilor privind acoperirea pierderilor bancare, adica 1.600 mld. dolari (circa 12% din GDP), dublul sumei planificate.
Totodata, din articolele economistului american Nouriel Roubini, un mare pesimist, vom constata ca, statistic, planuri de recapitalizare a sistemului bancar prin cumpararea actiunilor toxice au mai fost facute in Mexic, Japonia, Cehia, Jamaica, Malaiezia si Paraguay, fara a putea evita contractia creditului. Roubini spune ca, din cele 42 de cazuri de interventii pentru temperarea crizelor bancare, 32 au fost prin recapitalizarea sistemelor bancare de catre guvernele respective, iar 7 au fost din categoria celui propus de Paulson – Trezoreria SUA. In majoritatea cazurilor aceasta masura a fost nepotrivita, conducad la costuri fiscale suplimentare.
In alta ordine de idei, BEA – Bureau of Economic Analysis din SUA – puncteaza ca in primele 2 luni ale trim. 3/2008 s-a inregistrat o scadere a indicelui cheltuielilor de consum (PCE reprezinta 71% din GDP), fortand probabilitatea unei contractii reale la nivel GDP (PIB) pentru Q3, adica prima scadere trimestriala, dupa cea de la Q4 din 1991. Exista pareri ca aceasta situatie va duce la un trend de scadere a dolarului si, implicit, la o continuare a deprecierii indicilor de pe Wall Street, ceea ce ar putea genera un minicrah bursier.
Un adevarat minim ne va oferi intotdeauna o imagine reala, in timp ce unul artificial (cel actual) va ajuta mai mult bancherii, va prelungi agonia acestei piete Bear si va aduce o criza a monedei americane fara precedent, ceea ce ar fi mai greu de suportat decat un minicrah. Peste 200 de economisti americani au scris ca sunt impotriva acestui plan "toxic" (vezi emisiunile de la CNBC) si bine ar fi sa avem un real bottom, si nu o tergiversare a situatiei actuale cu un plan nesustenabil.
Finalul acestei prezentari ar trebui sa fie mai optimist, insa, daca luam in considerare si analizele specialistului Bob Pretcher (Elliottwave International) privind situatia actuala a economiei SUA, atunci rezulta ca ne vom confrunta cu o depreciere care poate fi mai puternica decat cea din 1929. Tot el spune ca nu toate crahurile bursiere duc la depreciere. De exemplu, crahul din 1962, care a marcat valul 4 Primar al valului III dintr-un Ciclu, apoi crahul din 1987, care a avut aceeasi situatie: valul 4 Primar al valului V din Ciclu, pe miscare mai larga. Tot B. Pretcher afirma ca vom avea un crah bursier inclus intr-un mare Superciclu al pietei Bear cu mult mai mare decat cel din 1929, care a avut un double bottom, unul in 1932 si celalalt in 1933.
Astfel, el compara situatia crizei actuale cu Superciclul perioadei 1966-1982, insa cu o desfasurare mai larga. Alte piete Bear seculare au fost 1906-1921, 1929-1949 si 2000 – … Imaginea de mai jos prezinta graficul castigului/pierderii medii anualizate a indicelui american S&P 500 din perioada 1958-2007, unde se observa evolutia pietei seculare Bear americane pentru intervalul 1966-1982, cu care se poate compara Superciclul actual. Concluzia: sa ne asteptam la noi minime, mult mai mici decat cele actuale (posibil scaderi de 10-15%, vezi minimele din 1974 cu -26,5% sau din 2002 cu -22,1%). Deci, rabdare si "stomac" pentru investitori.
