Cu ceva vreme in urma, in Italia fiind, am mers la cinematograf. Am intrat, s-au stins luminile… si a inceput filmul. Dupa 10 minute eram intr-o cafenea, si nu pentru ca nu-mi placea filmul, ci pentru ca nu avea subtitrare si era dublat in italiana.
Ma intreb si astazi de ce ar trebui sa se puna alta voce pestea cea a lui Leonardo DiCaprio intr-un film precum "Catch Me If You Can" ("Prinde-ma daca poti"). Asa ceva este inadmisibil. Cum inadmisibil ar fi sa o dublezi pe Marion Cotillard in "La vie en rose"! Stupid! Desi aflasem, gratie programelor venite prin satelit imediat dupa revolutie, ca filmele "de pe italieni" sau "de pe nemti" nu sunt subtitrate, mare mi-a fost mirarea sa vad ca si in cinematografe era la fel. Si pe urma am vazut ca si DVD-urile au versiunea dublata in limba lor, dar macar acolo poti selecta daca vrei sunetul original sau nu.
Am constatat in timp ca majoritatea italienilor abia daca pot purta o conversatie de doua minute in limba engleza. Francezii la fel. Polonezii asijderea. Nemtii tot pe acolo. In randul acestor natiuni, engleza se invata numai daca e musai sau numai cine vrea, si clar nu din scoala. Cum nici la noi in scoli, in afara de clasele care functioneaza in regim de "engleza intensiv", nu se pune mare accent pe limbile straine. Tinerii incearca sa suplineasca lipsurile cu diverse filme si seriale difuzate de posturile noastre. Da, nu se poate invata numai engleza, se pot prinde cateva cuvinte in italiana, franceza sau spaniola (mai ales spaniola! Telenovele avem cu zecile!). Imi amintesc ca ultima profesoara de engleza din liceu (care merita respectul intregii clase pentru ca ne-a invatat intr-un an ce ar fi trebuit sa fi invatat in vreo sase) ne spunea tot timpul: "Daca vreti sa invatati cuvinte noi, sa va imbogatiti vocabularul, uitati-va la serialul «Tanar si nelinistit». Folosesc o engleza clara, impecabila". Si intr-adevar, in acest serial se pot intelege cu usurinta toate cuvintele rostite.
Apropo de telenovele, mama unei prietene se plangea la un moment dat ca seara, stand in bucutarie si gatind, ar vrea "sa asculte" telenovela preferata, pentru ca nu-si poate face treaba si citi in acelasi timp. Sunt, si voi fi mereu, pentru ca partea audio a unui film sa nu fie alterata de niste voci romanesti, voci care s-ar putea nici sa nu corespunda atmosferei din film. Este adevarat ca exista si o alta problema: ce se intampla cu nevazatorii? Dar daca vom dubla filmele, cei cu probleme de auz vor spune ca sunt nedreptatiti. Cu toate acestea, cred ca filmele trebuie sa fie subtitrate. Cineva descria pe forumul Consiliului National al Audiovizualului (http://forum.cna.ro) experienta din Spania. "Te uiti la un film, dar nu are pic de farmec! «Taxi» (Franta, 1998 – n.a.) in franceza cu subtitrare in romana, nici nu se compara cu «Taxi» dublat in spaniola".
Lasand la o parte subtitrarea filmelor, ma gandesc cu groaza ca fac parte, intr-un fel, din generatia care a mai prins engleza si uitandu-se la Cartoon Netwoork – pe la inceputul anilor ’90 acesta fiind singurul post cu desene animate accesibil. Pe atunci nu erau dublate, ca astazi, si trebuia sa faci doua exercitii: acela de a citi in limba romana si de a corela anumite cuvinte din engleza (pentru cine facea asa ceva). Mezina familiei ma intreba la un moment dat de ce, indiferent de desenul animat, apar aceleasi voci. "Fiecare personaj ar trebui sa aiba vocea lui, nu?" Si are mare dreptate, astazi, dincolo de faptul ca toate desenele animate vin dublate, gasesti aceleasi voci pe Cartoon, Jetix sau MiniMax.
