Ai 18 ani si ai luat bacul. L-ai luat mediocru sau chiar bine, oricum, l-ai luat. Dar nu te pasioneaza nimic din ce ai invatat in liceu. Faci turul facultatilor sa vezi unde te inscrii. Si te inscrii la cateva, vezi ce ramane dupa admitere. Pot sa ramana doua facultati, ai vreme. Apoi, oricum, vrei sa castigi niste bani si iti iei un job part-time. Vorbesti cu profii sa nu te puna absent, ca lucrezi. Vin cate doua sesiuni deodata, mai pici niste examene, le porti dupa tine in semestrele urmatoare, dai restante de atatea ori incat profu’ se plictiseste si te trece, ca te stie din anul I. De invatat, nu prea ai vreme oricum. Dimineata te duci pe la cate un curs, dupa-amiaza la serviciu, seara iesi un pic in oras – cam asta e tot. Vine sesiunea si incerci sa citesti ceva din cursurile fotocopiate de la colegi, dar nu prea intelegi. La unele examene poti copia. La altele nu se pica. La celelalte incerci diverse metode, uneori merge. In sfarsit, dupa patru ani, sau trei in noua versiune, in care ai castigat putin, ai luat note mediocre si ai invatat pe sponci, ajungi la licenta. Acum, nici macar lucrarea de diploma nu mai esti obligat sa ti-o faci, s-a desfiintat la unele facultati. Trebuie doar sa te uiti un pic peste niste cursuri, sa ai colegi buni pe langa tine, si licenta se ia, nu e mare scofala sa impusti media 6. Apoi, se cheama ca esti licentiat. Nu prea stii nimic din scoala, dar n-ai facut facultatea ca sa stii, ci ca sa-ti iei diploma. Abia de acum te gandesti ce vrei de fapt sa faci: te intorci in provincie, ramai in Bucuresti, pleci din tara… Abia acum inveti sa lucrezi, sa ai raspundere, sa devii specialist in ceva. Ai 25 de ani, ai trecut prin doua facultati romanesti, ai platit putin, ai iesit cu putin. Esti multumit?
