Asadar, tanarul si diligentul avocat Catalin Predoiu a conchis ca duhoarea grea a politicii a ajuns sa-i fie pana la urma pe plac. Porneste, evident, de la ideea – corecta, de altfel – a unei cariere prospere posibile si in afara lucrativei sfere a reprezentarii intereselor comerciale ale bogatilor zilei. Pentru Predoiu se va gasi, neindoielnic, un colegiu uninominal generator al multravnitului fotoliu parlamentar, pe cand alte figuri liberale precum colegul Cioroianu – figura deja uzata dupa un singur an de activitate in fruntea Afacerilor Externe – parasesc in tacere scena politica. Predoiu este prototipul politicianului cu care romanii vor trebui sa se obisnuiasca pe viitor.
Bine organizat si discret, dispune de propensiunea necesara salvgardarii intereselor noilor boieri ajunsi sa detina controlul politic: confienta, capacitatea sesizarii detaliilor, dar si lipsa de scrupule raman aptitudini apreciate de-a lungul istoriei, astfel ca personaje democratice mai rauvoitoare de genul lui Nixon sau tirani ca Stalin si-au considerat deseori avocatii drept indispensabili. Indivizi emfatici precum Eugen Nicolaescu sau recent demisul Cristian Adomnitei au toate sansele sa dispara, relativ curand, de pe scena politica. Aura tineretii si/sau avantajul de a dispune de un protector influent s-au dovedit atribute neadecvate in vremuri ale razboiului politic. Tariceanu nu-si poate permite luxul de a se vedea inconjurat preponderent de amatori, indiferent de loialitatea acestora in perioada luptei interpartinice cu liberalii puristi, epurati intre timp din partid.
Valoarea lui Predoiu s-a demonstrat din plin cu ocazia tratativelor purtate cu UE. Gratie unei capacitati de disimulare indubitabil apreciabile, a reusit sa-i convinga, cel putin temporar, pe vesnic credulii oficiali de la Bruxelles ca reforma sistemului judiciar autohton ar mai avea ceva sanse de salvare in pofida metodelor adoptate de belicosul sau predecesor. In luna iunie, cu ocazia unei reuniuni a ministrilor de Justitie din statele membre ale UE, Predoiu a admis ca reforma "a pierdut din viteza", dar a insistat ca "atitudinea noastra este, de-acum, alta: dorim cu adevarat sa rezolvam aceasta problema" (Times of London, 5 iunie 2008). De indata insa ce Comisia Europeana parea preocupata cu alte probleme, Predoiu a probat ca noua era a responsabilitatii in materie de justitie se reducea, de fapt, la simple tertipuri de PR – ce-i drept, unele pe care mai inabilul Chiuariu nu reusise sa le promoveze in mod convingator.
Intre timp, ANI a ramas tot "in adormire", dat fiind ca premierul nu a gasit banii necesari lansarii agentiei, iar in august ministrul Justitiei enunta, cu aplomb, meritele lui Daniel Morar, explicand insa ca acesta va trebui, totusi, schimbat. Succesorul la sefia DNA fusese, evident, deja gasit – o persoana cu legaturi stranse avute cu unele dintre cele mai reactionare elemente ale justitiei romanesti.
Predoiu si Chiuariu sunt reprezentanti ai generatiei leilor tineri – capabili sa admita, deocamdata, intaietatea celor batrani, dar feroci ori de cate ori se impune protejarea noii ordini menite sa continue si sa consolideze opera PSD de transformare a justitiei in instrumentul unor politici prin excelenta partizane. Dinozauri ca Lucian Bolcas si Sergiu Andon devin, de-acum, din ce in ce mai inutili: pe de-o parte dispun de un bogat, dar incomod trecut antedecembrist, pe de alta s-au dovedit absolut incompetenti la capitolul iluzionarii UE.
Cu ocazia recrutarilor efectuate pentru propriul sau staff, Traian Basescu nu a considerat, din pacate, necesara prezenta unor membri de genul lui Predoiu – pe de o parte "organisation men", pe de alta familiarizati cu variile aspecte ale procesului democratic. Daca presedintele si-ar fi infiintat un partid in 2007, destui avocati tineri si ambitiosi s-ar fi grabit sa ingroase randurile noii formatiuni. Neindoielnic, macar o parte dintre acestia ar fi dispus si de suficiente principii progresiste, demne de incurajat pe masura. Acum, Predoiu va fi cel care confera partidului sau binevenita unda de seriozitate, avand in vedere ca formatiunea liberala se prezinta ticsita de vedete si vedetute din showbiz si sport, dar in rest ferecata intelectelor mai eretice, cu certe intentii de reprezentare scrupuloasa a electoratului local.
Un astfel de candidat a fost Smaranda Enache, activist civic care in luna august inca parea sa aiba sanse cat se poate de bune in vederea obtinerii unui mandat de deputat de Targu Mures. Desi liberalismul domniei sale – manifestat, printre altele, intru apararea unor cauze impopulare precum drepturile minoritatii rome – este unul incontestabil mai autentic decat cel al domnului Predoiu, Smaranda Enache s-a trezit pana la urma scoasa de pe lista candidatilor liberali pentru Camera Deputatilor, fiindu-i preferat un convertit pesedist.
N-am nici cea mai mica indoiala ca in noul Parlament Catalin Predoiu va gasi rapid o pleiada de alti avocati ambitiosi, necum preocupati in mod deosebit de starea sau viitorul partidului din care provin, in schimb, dedicati trup si suflet altor tentative de instaurare a unui stat in care atributul "de drept" ramane unul, din nefericire, cat se poate de discutabil.
