Din Australia şi până în Belgia, tot mai mulţi turişti doresc să viziteze castelul lui Iancu de Hunedoara.
Grupuri de turişti, cu aparate foto şi video la gât, se înghesuiesc pe un pod îngust care duce spre un castel care pare desprins din poveştile cu cavaleri şi vrăjitori. Toate limbile Europei se amestecă în curtea interioară a fortificaţiei. Predomină engleza, franceză, germana, maghiara şi, bineînţeles, româna.
Castelul ar putea fi situat oriunde în Europa Centrală. Însă steagurile cu blazonul familiei regale de Hunedoara arată că fortificaţia se găseşte pe domeniile stăpânite odinioară de Iancu de Hunedoara şi de Matia Corvin.
Ultimul cruciat
Este vorba de două personalităţi cu un rol covâşitor în istoria Evului Mediu din această parte a Europei.
Iancu de Hunedoara a fost unul dintre cei mai capabili generali ai epocii sale. Ridicat dintr-o mică familie nobiliară românească, protejat al împăratului romano-german Sigismund de Luxemburg, Iancu de Hunedoara a ajuns comandant al Banatului şi s-a remarcat prin luptele sale împotriva turcilor. A ajuns voivod al Transilvaniei şi, apoi regent al Ungariei. Iancu de Hunedoara a influenţat profund istoria acestei regiuni. Unii dintre istorici îl consideră ultimul cruciat. Practic, expediţiile conduse sau la care a luat parte Iancu de Hunedoara au fost ultimele eforturi de amploare ale Creştinătăţii de a-i alunga pe musulmani peste Bosfor.
Iar fiul lui Iancu de Hunedoara, regele Matia Corvin, este unul dintre marii principi umanişti. Rege al Ungariei, Boemiei şi Croaţiei, el a stăpânit un vast „imperiu” care includea teritorii din Ungaria, Austria, Croaţia, Bosnia-Hezegovina, Cehia, Slovacia, Serbia şi România de azi. Matia Corvin a rămas în istorie nu doar capacităţilor sale militare, ci şi pentru faptul că a fost unul dintre marii protectori ai culturii. În epoca sa, Biblioteca Regală, pentru dotarea căreia a cheltuit o adevărată avere, rivaliza cu Biblioteca Vaticanului. Însă mulţi dintre turiştii străini nu vin pentru a descoperi castelul stăpânit de aceşti mari suverani, ci pe urmele celui mai celebru dintre prizonierii lui Matia Corvin.
Mitul lui Dracula
Este vorba de domnitorul valah Vlad Ţepeş, care a fost ţinut în temniţă, ca urmare a unei trădări – adevărate ori închipuite, încă există numeroase controverse – de către regele Matia Corvin. Deşi documentele istorice arată că Vlad Ţepeş a fost ţinut prizonier în cetatea regală din Buda, există unele persoane care încearcă să acrediteze ideea că Vlad Ţepeş ar fi trecut, înainte de a fi reinstalat pe tronul Valahiei, şi prin temniţele Castelului din Hunedoara. Chiar dacă acestea sunt simple fabulaţii, ele atrag un număr tot mai mare de turişti, dornici să descopere figura vampirului Dracula, eroul negativ al romanului irlandezului Bram Stoker, pentru care Vlad Ţepeş a servit drept prototip. „Am venit să văd castelul lui Dracula. Nu ştiu cine este Iancu de Hunedoara, abia aici am citit nişte informaţii despre el”, spune Richard, un turist venit tocmai din Australia.
„Castelul este superb, am citit pe Internet că aici ar fi locuit contele Dracula. Am auzit şi de Matia Corvin, care a fost regele României”, spune cu convingere Sophie, o turistă belgiancă. Atunci când intră în curtea castelului, turiştii au ocazia să descopere adevărata istorie a fortificaţiei. Însă mulţi nutresc convingerea că, totuşi, şi Dracula a avut legătură cu vechiul castel, aflat în renovare. Administratorii castelului se bucură de acest aflux de turişti. „Este foarte bine, pentru că, în iarnă, din cauza frigului şi a drumurilor greu de străbătut, am avut luni cu doar 200 de turişti. Au fost zile în care nu a venit nimeni”, spune unul dintre administratori. Turiştii se îmbulzesc ca să viziteze Sala Cavalerilor ori turnul care i-a servit drept chilie călugărului frnaciscan Ioan de Capistrono. De asemenea, ei admiră fântăna săpată în stâncă de prizonierii turci. Aceştia au turnat oţet şi au încălzit piatra, apoi au săpat-o vreme de 15 ani, până când au dat de apă, la o adâncime de 28 de metri. O inscripţie cu caractere arabe aminteşte de Hasan, cel care a fost prizonier al ghiaurilor în cetatea de lângă biserică. Legenda spune că Iancu de Hunedoara le-ar fi promis prizonierilor libertatea, dacă aceştia sapă până când vor da de apă. Însă Elisabeta Sălăjan, soţia lui Iancu de Hunedoara, ar fi refuzat, după moartea marelui general, să respecte această promisiune. Aşa că prizonierii ar fi săpat în stâncă o inscripţie care glăsuieşte „Apă ai, inimă n-ai!”. Bineînţeles, totul este doar o legendă, care, însă, sporeşte farmecul vechiului castel. 
Date certe
Castelul de la Hunedoara a fost, iniţial, un castru regal din prima jumătate a secolului al XV-lea. Iancu de Hunedoara este cel care a iniţiat transformarea castrului în castel. Documentele arată că acest castel avea, probabil, o garnizoană de mercenari sârbi. Fortificaţia a fost modificată ulterior de principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Au urmat şi alte modificări, de-a lungul vremii. În prezent, castelul este restaurat.
