La ora la care scriu aceste rânduri, rezultatele finale ale alegerilor locale 2016, prezentate oficial de BEC pe site-ul său, arată că buletinele de vot nu ies la socoteală. Asta după câteva zile în care totalurile în Excel ale buletinelor de vot primite la secţii nu erau egale cu suma voturilor valabil exprimate de cetăţeni, a voturilor anulate şi a buletinelor de vot declarate ca fiind nefolosite la alegeri, cu rezultatul unei diferențe enorme (un sfert de milion de voturi), dintre care multe în sectorul 1 al Capitalei. Diferenţele din Excel, unde trebuia să se adune automat ceea ce introduceau operatorii cu faimoasele tablete de la secția de votare, au dispărut între timp: acum avem totaluri ajustate cu mâna, urmând unui articol în ziarul „Gândul“. Pro-blema mai mare este cu voturile, care nu pot fi aranjate la fel de ușor, dovadă că vreo 25.000 au făcut picioa-re. Nici asta nu ar fi cine știe ce, dacă acestea nu ar fi primele alegeri cu evidența votanților digitalizată, unde ni s-a promis solemn că asemenea nereguli sau fraude, altfel uzuale, nu mai pot avea loc. „Haideți cu toții să demonstrăm cetățenilor că votul lor este doar al lor și că alegerile din România reflectă voința lor și profesionalismul dumneavoastră“, scria, într-o frumoasă scrisoare deschisă adresată operatorilor de calculator din secția de votare, Ana Maria Pătru, președintele Autorității Electorale Permanente.
Dar demonstrația a eșuat. Fiind un om de știință, nu cred în coincidențe, și când văd cum în circumscripțiile din sectorul 1, unde s-au anulat voturi, nu-mărul de voturi anulate este asociat semnificativ cu succesul dlui Tudorache, asta poate însemna un singur lucru, ca și la alegerile din Teleorman turul I la prezidențiale, sau ca în 2004 unde asocierea era între succesul PSD și numărul votanților pe liste speciale[1] . Clotilde Armand a fost furată, domnule prim-ministru, și o dată cu ea toți votanții din sectorul 1 și toți cei care au crezut în politica „altfel“, luându-se după mine și după dvs.
Pot să vă întreb, domnule prim-ministru, cum se poate justifica în Franța, unde vă garantez că presa va scrie, cum de locuitorii sectorului 1 s-au dus la culcare în noaptea alegerilor cu primăriță franțuzoaică, pentru a se trezi a doua zi dimineață cu primar autohton? Într-o demonstrație de forță a presei, care e mereu cu două zile înaintea BEC în a găsi brambureala (ca să fiu amabilă) din sistemul de monitorizare și contorizare a voturilor, ba
chiar și din voturile fizice, cum puteți explica de ce BEC res-pinge cererile de renumărare în sectorul 1 și nu cheamă imediat un audit independent al în-tregului sistem (ODHR, IDEA, CoE și multe alte organizații internaționale oficiale ar fi perfect capabile să facă o misiune rapidă). Cum putem explica fap-tul că tinerii, care v-au adus pe dvs. la guvernare, nu mai au curaj să iasă în stradă, deoarece au fost copleșiți de amenzi inclusiv atunci când au vorbit cu dvs. la schimbarea ministrului Culturii (au plătit scump onoarea, fiecare amendă e mai mare decât câștigă ei într-o lună), sau pur și simplu au comemorat, ca pe 6 mai, victimele accidentului din clubul Colectiv, doar pentru a primi ulterior o amendă? Cum putem explica de ce apelurile către ministrul Tobă ale mai multor ONG-uri prestigioase au rămas fără răspuns, și de ce mai este chestorul Tobă ministru, când nu e nevoie de nici o comisie pentru a arăta impostura examenului său de doctorat (apud Joseph Stiglitz)?
Stimate domnule prim-ministru,
Eu am fost și rămân convinsă de bunele dvs. intenții, concretizate, printre altele, în faptul că membrii guvernului au semnat declarația de integritate (cel puțin, membrii inițiali ai guvernului, de la instalare în-coace nu am mai primit nimic). Valoarea declarației s-a văzut în cazul Marian Munteanu, când a acționat ca un turnesol al faptului că respectivul candidat avea relații obscure cu cel puțin un fost serviciu secret. Dar obiectivele noastre comune se îndepărtează pe zi ce trece mai mult. Mai întâi, a trebuit să renunțați la tot pachetul politic din programul dvs. de guvernare, și nu o dată, de două ori, deși alegerile în două tururi și eliminarea pragului la consilii erau deziderate importante ale manifestanților de la Colectiv. Am explicat tuturor atunci că nu a fost vina dvs., nu ați putut mai mult, nu ar fi trecut guvernul. Pe urmă, cum e cu putință ca jandarmeria să se poarte iarăși ca înainte de Colectiv? Ce mă sfătuiți să fac? O colectă publică să plătesc toate amenzile? Avocați pentru a ataca fiecare dintre ele la tribunal? Vi se pare normal ca unii să plătească pentru civismul lor în a ataca pro-bleme create chiar de guvern, ca neorganizarea corespunzătoare a alegerilor? Știu că sunteți ocupat și în Franța, dar nici noi nu stăm prea bine. Nu e normal ca, în misiune ONU în Me-xic, eu să îmi sun avocații să se pregătească de luptă pentru a apăra democrația în țara mea de baștină presupusă democratică. Iar hipsterii care au ieșit sâmbătă să protesteze aveau sigur și ei lucruri mai bune de făcut, fiind de meserie lectori, doctori sau filosofi academicieni. Nu mai vorbesc de oamenii care cu devotament au fost vo-luntari observatori în alegeri.
Dacă la lista asta de nerealizări se adaugă și alegerile locale, nu doar cu obișnuita rată de fraudă, ci și cu neinvestigarea ei, putem spune, fără greș, că toate obiectivele care meritau să avem un guvern tehnocratic, independent și obiectiv până la alegeri au fost ratate.
Pentru că nu există nimic mai important, celelalte activități ale dvs. fiind numai proiecte care urmează a fi implementate după noiembrie, decât cine câștigă alegerile. Iar dacă alegerile nu selectează oamenii care trebuie, printr-un complex de manipulări ale legii sau prin furt, atunci toate eforturile dvs. bine intenționate au fost zadarnice și ați contribuit la încă o țeapă dată publicului cu conștiință civică, din care nu avem un surplus. Nu uitați că precedentele două guvernări tehnocratice au adus încă un mandat Iliescu, deci au dat de fapt țara înapoi. Nu îi ascultați pe cei care vă spun că nu contează, că oricum depinde numai de dvs. să rămâneți în fruntea guvernului, ci acționați așa cum ar trebui, adică obiectiv și dezinteresat. Nu puteți permite furtul la vedere, și nici neprofesionalismul. Nu ați putut să ne dați un ministru de Interne de calitate, acționați peste ministrul de Interne și redați încrederea în meca-nismele democratice, domnule prim-ministru, sau vă veți confrunta cu o implozie socială și morală fără precedent.
