Sezonul din preajma Craciunului este timpul cadourilor. Copiii sunt principalii beneficiari, desigur, insa febra cadourilor ii cuprinde si pe adulti, pe comercianti si pe producatori, care in anumite industrii, cum ar fi cea de jucarii, inregistreaza varful de activitate in decembrie. Amploarea si impactul fenomenului nu puteau sa nu atraga atentia cercetatorilor, care au ajuns la unele concluzii surprinzatoare. Poate cea mai interesanta dintre acestea este aceea ca fenomenul schimbului de cadouri este foarte ineficient din punct de vedere economic, avand drept rezultat o pierdere de valoare semnificativa. Cum apare aceasta pierdere de valoare?
Economistii stiu ca fiecare persoana obtine maximum de satisfactie atunci cand are libertatea de a decide cum sa-si cheltuiasca banii: daca platesc 100 de lei pentru un obiect sau un serviciu, inseamna ca acesta este pentru mine cel mai pretios lucru pe care il pot obtine la acest pret in momentul respectiv. Cadourile se bazeaza insa pe un mecanism in care cel ce face cadoul trebuie sa decida in locul celui caruia ii este destinat cadoul pe ce este mai potrivit sa cheltuiasca o suma de bani. Este, desigur, foarte rar ca gusturile celor doi sa se potriveasca intru totul, nepotrivirile mergand de la cadouri total inutile (un prajitor de paine primit de cineva care are deja un asemenea aparat de care este perfect multumit) si pana la cadouri dorite, dar nepotrivite in detalii (acel mult dorit pulover de casmir, care are insa o culoare ce nu se asorteaza cu nimic). Un cercetator a avut curiozitatea sa incerce sa masoare cat de mare este pierderea de valoare ce apare din faptul ca oamenii prefera sa ofere cadouri in loc sa dea echivalentul lor in bani. Joel Waldfogel, profesor la Wharton, a adunat lucrand cu studentii sai pe baza de chestionare un mare volum de date in baza carora ajunge la concluzia ca pierderea inregistrata oferind cadouri in loc de bani poate atinge 30 la suta! Cu alte cuvinte, satisfactia unei persoane care primeste un cadou de 100 de lei va fi aproximativ egala cu cea pe care ar fi obtinut-o daca ar fi primit 70 de lei pe care sa-i cheltuiasca dupa propria dorinta. Spre marea mea dezamagire, am aflat ca bunicii, matusile si unchii sunt cel mai putin inspirati, nepotii lor desconsiderand in cea mai mare masura cadourile primite de la acestia!
Exista, desigur, si o dimensiune sentimentala a oferirii de cadouri, care ar putea explica de ce oamenii continua sa utilizeze aceasta metoda ineficienta. Daca, in exemplul de mai sus, valoarea sentimentala (intr-adevar, greu de masurat) a unui cadou evaluat de primitor la 70 de lei este de 40 lei, atunci per total se obtine un castig (costul cadoului de 100 lei minus reducerea de valoare in ochii primitorului de 30 lei plus valoarea sentimentala de 40 lei si 110 lei). Dar si acesta este un argument inselator, pentru ca pierderea nu este anulata: in lipsa ei, valoarea cadoului (materiala plus sentimentala) putea fi de 140 de lei! Concluzia este una singura: cadourile in bani sunt cele mai eficiente, fiind corect apreciate.
In multe cazuri insa exista un blam social asociat cadourilor in bani. Ramane atunci solutia scrisorilor catre Mos Craciun, care explica in detaliu preferintele de cadou. Dar cum Mos Craciun acorda prioritate scrisorilor de la copii, adultii trebuie sa dea dovada de inventivitate. si daca vi se pare prea riscant sa mergeti cu sotia in magazin pentru a-si alege cadoul preferat, tineti minte ca incep sa apara solutii moderne precum cardul de cadouri (in baza caruia detinatorul poate cumpara in limita de valoare a cardului produsele preferate dintr-un magazin) sau listele de cadouri depuse la anumite magazine.
