» Aseara, scriitorul suedez Steve Sem-Sandberg a participat la lansarea la Bucuresti a romanului sau, "Ravensbrück", publicat in limba romana de Editura Humanitas.
» Cartea prezinta viata Milenei Jesenska, jurnalista, scriitoare si traducatoare ceha, care, cu pretul vietii, a militat pentru dreptul la libera exprimare. Jurnalista a fost pentru o vreme iubita scriitorului Franz Kafka.
Steve Sem-Sandberg este primul laureat al Premiului "Marin Sorescu", acordat de Institutul Cultural Roman din Stockholm, in 2007. De asemenea, romanul lansat aseara a fost nominalizat la Premiul pentru Literatura al Consiliului Nordic in 2004. Volumul "Ravensbrück" a fost tradus la Humanitas Fiction de Liliana Donose Samuelsson.
"Ravensbrück" prezinta povestea zbuciumata a Milenei Jesenska, jurnalista, scriitoare si traducatoare ceha, care, cu pretul vietii, a militat pentru dreptul la libera exprimare. Milena Jesenska (1896-1944) este cunoscuta publicului romanesc prin prisma scurtei, dar intensei povesti de dragoste pe care a trait-o alaturi de Franz Kafka. Insa Milena, devenita pentru o vreme sotia filosofului Ernst Polak, reprezinta un exemplu de toleranta si tenacitate, un model de lupta pentru libertatea individuala si nationala in egala masura, un simbol pentru poporul ceh. In Praga ocupata de nemti, Milena reuseste sa puna in miscare o adevarata organizatie clandestina, care salveaza vietile a numerosi refugiati, mai cu seama evrei. Macinata de boala si sleita de puteri, ea este trimisa, in urma unui proces in care fusese gasita nevinovata, in lagarul pentru femei de la Ravensbrück, unde in primavara anului 1944 isi va gasi sfarsitul.
Mergand pe firul biografic, autorul realizeaza o adevarata fresca a societatii pragheze sau vieneze, in functie de locurile unde este purtata Milena de-a lungul vietii. Fundalul este ocupat de frumusetile Pragai, iar detaliile sunt punctate nu numai prin faptele sau povestile eroinei, ci si prin ticurile gardero-bierului sau ale ospatarului, ultimul devenind in perioada de criza un real intermediar pentru micile afaceri care asigurau supravietuirea. Tineretea Milenei Jesenska este la fel de tumultoasa ca maturitatea. Iubeste, imprumuta, fura si, peste toate, rade zgomotos numai pentru a-si satisface capriciile. Tatal sau este nevoit sa publice in presa locala un anunt pentru vanzatori, rugandu-i sa nu-i mai acorde credit Milenei.
Iubirea subita cu logicianul Polak il enerveaza pe tata, un celebru stomatolog, si acesta o interneaza la un sanatoriu exact cu o luna si jumatate inainte ca ea sa implineasca 21 de ani. Va sta in prima ei inchisoare noua luni chinuitoare. Peste ani incepe sa publice, ajungand una dintre cele mai cunoscute ziariste. Se intalneste cu avangardistii cehi – Asociatia Devetsil –, descopera expresia "omul muncii", devine o info-cata sustinatoare a comunistilor, lanseaza prima revista conceputa pe baza imaginilor fotografice. Tensiunile razboiului o prind in postura de redactor-sef, este supra-vegheata de Gestapo-ul instalat in oras, ajuta fugarii si este prinsa pentru ca impartea reviste-manifest impotriva ocupantilor. Sfarseste la Ravensbrück.
» Sunteti un scriitor si jurnalist suedez care scrie despre traiectoria si drama din timpul razboiului ale unei femei din Praga. De ce Milena Jesenska? Pentru ca era jurnalist, pentru ca era un prototip al femeii moderne pentru vremurile ei sau gratie idealurilor pe care le impartasea fara echivoc?
Pentru toate cele trei variante. Cel mai important lucru a fost ca am descoperit-o pe Milena la Praga, unde am trait cinci ani. Mergand pe strazile orasului, se pot observa peste tot semne ale trecerii personalitatilor, in special a lui Kafka, unul dintre personajele foarte importante pentru cehi. Un exemplu: chiar la doi pasi de casa lui Kafka, era o alta, cu o tablita pe care scria: "In aceasta casa a locuit faimosul compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski timp de doua nopti". Dar nu exista nici un semn ca undeva in Praga ar fi trait Milena Jesenska. Din pacate, toate scrierile despre ea, toate biografiile trateaza strict relatia ei cu Kafka, adica o prezinta din acea perspectiva.
Si asta este ciudat, pentru ca ei s-au intalnit doar timp de patru zile. si s-au intalnit la Viena, nu la Praga, in iunie 1920. In toate biografiile despre ea titlurile incep astfel: "Kafka, iubire si curaj, relatia lui cu Milena"; ea intotdeauna este lasata la sfarsit. Pe primul loc e Kafka, iubirea lor, si apoi curajul ei. Eu am vrut sa inversez asta. Din cele trei elemente, "Kafka, dragoste, curaj", am vrut sa incep in primul rand cu curajul ei, care a insotit-o toata viata, apoi cu dragostea, dar nu doar pentru Kafka, ci si pentru ceilalti barbati din viata ei, si sa se termine cu intalnirea ei cu Kafka.
» Cum ati ajuns la tema romanului? V-a atras viata fascinanta a jurnalistei Milena Jesenska sau ati pornit de la ororile lagarului de femei de la Ravensbrück?
Este exact ce am spus mai devreme. Am centrat romanul pe curajul Milenei, de aceea cartea poarta numele lagarului. Ea a avut curajul sa ramana in Praga atunci cand toti ceilalti au plecat din cauza razboiului. Impreuna cu un grup mare, a ajutat pe altii, multi dintre ei evrei, sa ramana in Praga, sa supravietuiasca sau sa fuga. Ceea ce am vrut sa fac a fost sa-i dau Milenei propria ei viata, propria ei identitate. Pentru ca era o frau, o femeie, la acea vreme era definita prin cei din jurul ei, insa am vrut sa-i redau propria identitate.
Am vrut sa o prezint asa cum era, desi nu intotdeauna era un portret flatant. Avea si partile ei rele. De exemplu, nu a fost o mama buna, desi avea un copil destul de mic, pe care-l lasa des acasa in timp ce ea iesea in cafenele. Spre sfarsitul vietii a devenit dependenta de drog, lua morfina din cauza deselor dureri intense, dar pentru alti oameni era o sursa imensa de inspiratie si daruia energie. Cu toate acestea, trebuia aratata asa cum era, fara sa se uite curajul de care a dat dovada, mai ales in ultima parte a vietii.
» Umilinta si degradarea umana din lagar i-au dat un suport Milenei Jesenska pentru a putea sprijini, la randul sau, alte victime, riscandu-si viata pentru salvarea altora. Portretul ei din lagar l-ati construit pe baza marturiilor? Cat este realitate si cat fictiune, fiind vorba de un roman?
Hmm… Am strans multe marturii ale femeilor din Cehia care au trait in acel lagar. In special marturia unei doctorite, Anna Kvapilová, dar si altele. Din aceste marturii se poate face un portret despre care cred ca este conform realitatii. Ea a lucrat intr-o sectie medicala a lagarului, postura din care a putut ajuta alte femei oferindu-le medicamente sau facand recomandari care le puteau imbunatati starea de sanatate.
De obicei, intr-o biografie se pune accentul doar pe partile frumoase ale persoanei respective si in general cele urate sunt trecute usor peste, daca nu scoase de tot. Or, eu am vrut sa o prezint pe Milena si cu partile bune, si cu cele proaste. Asta, si pentru ca ea insasi era o persoana imaginativa si se inventa, se crea incontinuu, ea tot timpul spunea povesti despre ea insasi pe care am vrut sa le includ in carte. Pentru a face asta nu puteam scrie doar o biografie. Am vrut sa includ si partea de fictiune care era, de fapt, parte din ea insasi. In schimb, in ultimii ani ai vietii, care erau si cel mai usor de documentat gratie marturiilor avute si de la celelalte femei din lagar, acolo totul este mai aproape de adevarul istoric, fata de perioada timpurie, cand l-a cunoscut, de pilda, pe Kafka.
"Este vorba de un om real, nu o inchipuire a istoriei"
» In literatura dedicata lagarelor de concentrare sunt publicate in special biografii sau autobiografii. Documentarea dvs. este foarte minutioasa, si totusi ati preferat formula unui roman. De ce?
Cel mai important lucru pentru mine este ca atunci cand citesti cartea mea despre Milena Jesenska sa intelegi ca este vorba despre un om real, despre o persoana reala. Nu o inchipuire a istoriei, nu o amanta a lui Kafka, nu o creatie jurnalistica de pus pe un piedestal, ci o femeie reala. si nimic din viata ei, indiferent de ce a facut, nu trebuia ascuns, ci trebuia spus. Am vrut sa scriu despre viata ei adevarata, nu o biografie. Este importanta aceasta distinctie. Iar aceasta femeie a avut o viata impresionanta.
"Rolul scriitorului este sa pastreze trecutul viu"
» Inteleg ca si cartea publicata in acest an, "Napastuitii din Lodz", se refera tot la ororile razboiului si, implicit, la Holocaust. Ati ales acelasi tip de abordare?
Am ales aceasta varianta pentru ca sunt romancier, sunt scriitor de fictiune eminamente. si orice scriitor de fictiune are de ales, sa se inspire din realitate si sa se documenteze, dar nu sunt istoric. Desi imi place sa ma documentez foarte atent si detaliat, toate acele cercetari nu reprezinta decat materialul pe care-l folosesc pentru a-mi crea fictiunea. Chiar daca este aproape de realitate, este un material pe care-l modelez dupa cum simte inima mea de scriitor de fictiune.
» Istoria ar trebui sa fie un reper al noilor generatii, cu toate bunele si relele sale. Raportand la subiectul romanului dvs., cum credeti ca ar trebui privite astazi greselile si tragediile ultimului razboi mondial?!
Nu cred in rolul de moralist al scriitorului, care nu trebuie sa dea indicatii despre cum trebuie sa faci. Ro-lul scriitorului este sa pastreze trecutul viu, istoria vie. Daca scriitorul isi face arta asa cum se cuvine, atunci pentru tine, ca cititor, este suficienta lectia de istorie pe care o da.
» Dupa atatia ani de la lansarea cartii, a aparut in Praga vreo placuta cu numele Milenei pentru a marca trecerea ei?
Nu, din cate stiu eu. Nici macar la scoala de fete "Minerva", unde a invatat Milena, nu este marcata in vreun fel trecerea ei. Ramane doar sa sper ca se va intampla candva.
Biografie
Scriitor, jurnalist si eseist suedez, Steve Sem-Sandberg s-a nascut la Oslo in 1958. In prezent locuieste, alternativ, la Viena si la Stockholm, a locuit cinci ani la Praga si este corespondent al prestigiosului ziar Svenska Dagbladet, unde a lucrat, la sectia de Cultura, intre 1995 si 1998. Primul sau roman, "De ansiktslosa" ("Omul fara chip", 1987), l-a adus in centrul atentiei criticii literare suedeze, care a recunoscut in el una dintre cele mai percutante voci ale generatiei sale. Printre scrierile sale se numara "Theres" (1996), "Allt forgangligt Ar bara en bild" ("Doar imaginea ramane", 1999), "Harifran till allmanningen" ("De aici la bunul comun", 2005), "De fattiga i Lodz" ("Napastuitii din Lodz", 2009).
