Stefan Banica Jr.: „Succesul este relativ usor de obtinut, insa cel mai greu e de mentinut”

Cand incepi o constructie trebuie sa faci intai parterul –  este doar unul dintre sfaturile pe care Stefan Banica le-a primit de la tatal sau. De aici, probabil, si admiratia lui pentru actorii care nu se bazeaza numai pe talent, ci si pe munca sustinuta, consi­derand ca este usor sa obtii succes, mai greu e sa-l pastrezi.

Carte de vizita
Nume: Stefan Banica Jr.
Studii: Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, Sectia Actori, clasa prof. Ion Cojar.
Activitate: Filme: "Liceenii", "Extemporal la dirigentie", "Liceenii rock’n roll"; serial Tv: "Baieti buni"; teatru: "Destep­tarea primaverii", "Visul unei nopti  de vara" – Teatrul Bulandra; "Chicago" – TNB; "Revizo­rul", "A douas­prezecea noapte" – Teatrul de Comedie; prezentator "Dansez pentru tine"; zece discuri de autor.
Profesie: actor.

Stefan Banica Jr. este cu­n­oscut publicului atat pentru concertele sus­tinu­te in Bucuresti si in tara, dar si din filme, spectacole de teatru, televiziune. Dupa rolurile din seria "Lice­enii", parcursul artistic a fost firesc, confirmandu-i talentul. Ajuns la "maturitatea artisti­ca", cum ii place sa spuna, s-a hotarat sa-si incerce fortele ca regizor si actor. A inceput cu spectacolul "Descult in parc", despre care ne vorbeste acum.

"Descult in parc" a avut patru reprezentatii deja, urmand a se relua in stagiu­nea viitoare. Ai mai regizat pana acum? Cum te simti in aceasta postura?

Stefan Banica Jr.: Am mai asigurat regia in show-uri de divertisment, la concertele me­le de Craciun, dar nicioda­ta pana acum in teatru. Este o experienta noua, foarte importanta pentru mine si cred ca am ajuns la maturitatea ar­tistica necesara pentru a in­cer­ca acest lucru. Piesa "Descult in parc" este o comedie exceptionala scrisa de Neil Simon, in care spectatorii vor avea ce vedea. Alaturi de co­legii mei Mitica Popescu, Oa­na Ioachim, Ileana Cernat si Bogdan Tudor, promitem un spectacol unde veti rade cu lacrimi. Este un proiect teatral particular pe care sper ca lu­mea sa-l primeasca cu bratele deschise. In dubla mea calita­te, de actor si regizor, as fi foarte fericit daca oamenii ar pleca de la acest spectacol destinsi, bine dispusi si cu pofta de viata.

Cum ai hotarat care sunt actorii pentru aceasta pie­sa? Ce anume te-a interesat pe tine?

SB: In primul rand ma intereseaza ca actorul sa-mi dea senzatia, prin ceea ce face pe scena, ca el si numai el e po­tri­vit pentru acest rol. Sigur ca distributia se face in fun­ctie de genul de personaj care apare in piesa si de increderea ta, ca regizor, ca actorul ales poate face acest lucru. Este important ca spectacolul sa traiasca, sa fie viu, sa fie proa­s­­pat si asta nu se poate fara actori. Dupa parerea mea, totul se invarte in jurul actorului intr-un spectacol de teatru. Cu piesa "Descult in parc" si cu jumatate din distributia actuala am deschis repertoriul Teatrului "George Ciprian" din Buzau, infiintat de Paul Ioachim in 1996. Tocmai de aceea, cunoscand bine piesa si actorii din distributie, am avut curajul sa incerc sa regizez spectacolul actual intr-o forma noua, cu un alt decor, alte idei, care ma reprezinta. Dedic acest spectacol memoriei lui Dinu Manolache si Paul Ioachim, cei care l-au produs pentru prima data in Romania.

Cat de diferita este ipos­taza de regizor artistic al emisiunii "Dansez pentru tine" de cea a regizorului unei piese de teatru?

SB: La "Dansez pentru tine", in afara conceptului emisiunii, pe care incercam sa-l punem in valoare cat mai bine, lucrez cu oameni obisnuiti, dar cu tarie de caracter, in ciuda proble­melor lor dramatice de viata. Le urmarim evolutia pe parcursul a sapte sapta­mani, iar ei pot "creste" in acest timp. In tea­tru, lucrez cu actori ce creeaza o poveste de viata, o situatie, si atunci incerc sa pun in valoare calitatile actorilor si toate caracteristicile persona­jelor pe care le descoperim in situatia data. La teatru evolutia perso­najelor dureaza doar doua ore si, chiar daca in fiecare sapta­mana jucam acelasi spectacol, de fiecare data este altfel. Spec­tacolul teatral este unic si ire­petabil, el se intampla "acum", nici ieri, nici maine. Asemanarea, din punctul meu de vedere, este ca ambele sunt "in direct".

Cum ti se pare experienta de a juca sub propria bagheta regizorala?

SB:  Este impactul cu greuta­tile, pe care nu le simti atunci cand esti numai actor si cand stii ca altcineva se ocupa de asamblarea "constructiei" elementelor tea­trale. Culmea e ca atunci cand am inceput sa fac asta, am fost mult mai putin atent decat in mod obisnuit la ceea ce se intampla cu mine ca actor. La inceput am avut ten­dinta sa joc tot ce voiam sa le explic colegilor mei dar, lu­­cr­a­nd, m-am temperat si am vazut, privind de pe scaun la ceilalti, frumusetea intregului: cum cade lumina, unde cade bine o anumita replica din text, cum interactioneaza personajele, care e scopul lor scenic, ce vrei sa spui, ce mesaj vrei sa transmiti publicului dincolo de descoperirea situatiei scenice etc. E o experi­en­ta foarte importanta pentru mine si le multumesc cole­gi­lor mei actori ca au avut rabdare si incredere in mine.

Din tot ce ai realizat pana acum care activitate/rol iti este mai aproape de suflet?

SB: Nu pot sa fac clasamente, dar stiu ca in viata mea exista momente cand apropierea fata de un rol vine mai repede, asta se intampla cand "suntem pe aceeasi frecventa", cum se spune in muzica. Dar sunt si perioade cand gasesti mai greu frecventa. Avantajul in teatru fata de film este ca poti evolua pe parcursul spectacolelor, in timp ce, in film, ai facut rolul si asa ramane. Important este ca personajul respectiv sa aiba "carne", sa aiba adevar si, daca se poate, sa aiba parte de situatii limita de viata, sa nu fie anoste din scriitura. Si e foarte importa­nt sa gasesti un regizor care sa te puna in valoare si care sa scoata din tine ceea ce tu nu ai crezut ca poti sa faci. Toate impreuna pot duce la creatie. Nu intotdeauna se intampla asta, dar cred ca fie­care actor isi doreste ca rolu­rile sa­le, copii ai sai, intr-un fel, sa fie memorabile.

Crezi ca orice actor poate aborda film si teatru, drama si comedie?

SB: Nu. Este important sa fii pus in valoare, dar si sa ti se potriveasca rolul. Sunt roluri care ti se potrivesc manusa si altele, care nu par sa fie pentru tine. Si pe langa un regizor bun si un text ofertant, este vorba si de talent. Unii actori sunt mai daruiti cu har, altii, mai putin. O sa apreciez in­totdea­una un actor mai putin talentat, dar care stie sa mun­­ceas­ca si sa puna in valoare ce i-a dat Dumnezeu, fata de un ac­tor cu mai mult talent, dar ca­re se multumeste doar cu atat. Nu inseamna insa ca ori­cine poate sa joace orice, nu cred in asta.

Cum ai defini succesul si ce calitate crezi ca este  esentiala in atingerea lui?

SB: Consider ca succesul este relativ usor de obtinut, insa cel mai greu e de mentinut. Succesul poate sa fie imediat si aparent facil, dar mentine­rea lui e un lucru care presu­pune sa vii de fiecare data cu altele, care sunt luate in serios, facute de tine, nu cu ajutorul conjuncturii sau al intamplarii.

Cand esti in top, se schim­ba ceva in interiorul tau?

SB: Nu stiu ce inseamna "a fi in top", pentru ca eu nu cred in clasamente. Cariera mea a inceput printr-un film care nu numai ca a urcat in top, ci ne-a propulsat la o viteza mult mai mare decat am fi putut noi mer­­ge. Ce ni s-a intamplat no­ua cu "Liceenii" a fost un succes urias, dar abia dupa aceea a trebuit sa dovedesc ca sunt in stare sa ma ridic la succesul pe care-l doban­di­sem. Atunci, fara sa vreau, am invatat care este drumul real catre ceea ce vrei sa faci si care este drumul care, daca nu esti atent, se poa­te transforma intr-unul artificial, ce se termina atat de repede! Am invatat atunci de la tatal meu ca orice constru­c­tie solida incepe cu parterul, mai ales ca atunci cand am facut "Liceenii", ne-am simtit dintr-o data cu totii ca fiind la etajul 10 din cauza varstei si a lipsei de experien­ta. Cariera mea s-a cladit treptat, chiar daca aparent a inceput altfel.

Ce gen de lucruri te determina sa mergi mai departe?

SB: In primul rand, dragostea pentru profesia mea. Sunt un om fericit ca pot sa fac ce-mi place si sa mai si castig din lucrul acesta, am o meserie pe care as fi facut-o si gratis. Iar cel mai important lucru pentru mine este ca pot aduce un strop de bucurie in sufletele oamenilor, indiferent ca o fac prin teatru, film, muzica sau televiziune.

Ce faci in timpul liber?

SB:  Incerc sa stau cat mai mult alaturi de copiii mei, sa fac parte din viata lor constant, indiferent cat de ocupat as fi. Imi dau seama acum, cand ma gandesc la copilaria mea si la tatal meu care era la fel de acaparat de profesia lui ca si mine, ca momentele care se pierd in relatia parinte-copil nu se mai recupereaza.