Mă întrebam în aceste zile: oare ce reacţie ar avea opinia publică din SUA dacă un senator din comitetul pentru controlul comunităţii de informaţii ar disparea din ţară, după ce Parchetul l-a inculpat în mai multe dosare de corupţie?
Pentru că, în România, văd că nimeni nu pare îngrijorat de evadarea lui Sebastian Ghiţă, fost deputat în comisia de control a SRI şi proprietar, de facto, al unor companii care au implementat sisteme informatice în cele mai importante instituţii ale statului, inclusiv unele servicii speciale.
Doar nişte miliţieni (sic!) au dat un comunicat în care ni se spune că au analizat, au verificat şi au decis că nimeni nu este de vină pentru faptul că individul a dispărut de sub nasul lor. Preşedintele României nu are nimic de spus. SRI, SIE şi recent reformata direcţie de informaţii a ministerului de Interne, tac. Noii parlamentari din comisiile pe probleme de apărare par a fi în etapa în care se ceartă pe maşini şi secretare. În timpul acesta, suspectul apare la televizor, împrăştie fabulaţii despre procurorii care-l anchetează, iar reţeaua de politicieni şi jurnalişti pe care şi-a cumpărat-o îi rostogoleşte minciunile, dându-le credibilitate.
Este o crâncenă bătaie de joc la adresa statului român, care se lasă umilit de un puşcăriabil.
Istoria aceasta arată, odată în plus, că serviciile speciale sunt experte în politică şi jocuri de putere, dar complet incapabile să îşi îndeplinească menirea de a apăra siguranţa naţională. Au trecut 41 de luni de când a dispărut contractul cu Bechtel şi nimeni nu a fost tras la răspundere. Suntem în situaţia în care statul român a plătit 1,4 miliarde de euro pentru 52 de kilometri de autostradă, iar dosarul a fost clasat. Nu poţi să nu constaţi că SRI i-a favorizat, prin pasivitate, pe cei care i-au furat pe cetăţenii români.
Mă tem că acelaşi lucru se întâmplă în cazul dispariţiei lui Ghiţă: SRI nu vrea să i se mai ştie de urmă acestui personaj care a sifonat zeci de milione de euro şi căruia trebuie să-i mulţumim pentru eşecul informatizării aparatului de stat. Şi vă rog să nu-mi insultaţi inteligenţa spunând că Hellvig şi Coldea nu sunt responsabili de dispariţia unui politician de vârf, urmărit penal, care avea acces la secrete de stat.
Ghiţă este creaţia serviciilor speciale, care i-au crescut averea prin contracte acordate în condiţii dubioase. La Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, SRI şi ministerul de Interne au fost primele tunuri, bine camuflate în numele secretului de stat. Abia în regimul Ponta a dezvoltat o întreagă reţea de firme, pe care le controla prin interpuşi, şi care punea mâna pe contractele de informatizare dintr-o zonă extrem de diversificată, de la ministerul Muncii la agenţa de cadastru. Sursa puterii sale a fost relaţia cu Victor Ponta şi cu SRI, Ghiţă făcând parte din agenţia de PR a acestui serviciu secret, aşa numita „comisie parlamentară de control”.
În 2015, când Ghiţă a demisionat din PSD, cutuma parlamentară presupunea înlocuirea sa din această comisie extrem de sensibilă în orice stat democratic. Nici nu mai discutăm acum despre faptul că o persoană pe care SRI o urmărea – la acel moment, agenţii domnilor Maior Şi Hellvig se ocupau de interceptările solicitate de DNA – controla, în teorie, chiar acest serviciu. Ponta şi Dragnea s-au prefăcut că îl uită în comisie, ceea ce arată că Ghiţă nu era acolo ca să reprezinte partidul, ci SRI-ul, şi avea o misiune de îndeplinit.
În loc de concluzie, vă spun că, după opinia mea, cele mai importante elemente din non-cariera viitorului premier PSD Sorin Grindeanu sunt: prezenţa sa în comisia de control a SRI, alături de Sebastian Ghiţă, şi cursul de şase săptămâni la Academia Naţională de Informaţii (ANI).
Ca ministru al Comunicaţiilor şi ca deputat, Grindeanu nu a făcut absolut nimic.
Dar scurta sa îndoctrinare la şcoala de plagiatori girată de SRI – după modelul pregătirii „intensive” a lumpenproletariatului transformat în „cadre PMR” în anii ’50 – se pare că a fost un succes. A confirmat şi a fost promovat. Aştept acum să văd cum va răspunde Sorin Grindeanu când va fi întrebat care sunt legăturile sale cu Sebastian Ghiţă şi cum se va preface că se străduie să-l aducă în ţară, prin structurile din ministerele de Externe şi de Interne. Presimt însă că Ghiţă va fi de negăsit, la fel ca şi contractul cu Bechtel. Nu că aş crede că i-ar căuta cineva…
