Nu poți să nu stai la plajă chiar dacă ești conștient că te expui la riscuri? Ar putea fi mai mult decât obișnuință. Un studiu efectuat pe șoareci arată că expunerea la radiații ultraviolete ar putea avea efecte similare dependeței de droguri.
Expunerea la radiații ultraviolete crește riscul de a face cancer de piele, care este unul dintre cele mai comune, cunoscute și preventibile tipuri de cancer. Totuși aceasta este forma de cancer care ia cel mai repede proporții, numărul de bolnavi de cancer de piele crescând cu trei procente în fiecare an.
Studii anterioare au descoperit că mulți dintre cei care stau la soare frecvent întâlnesc aceleași criterii ca cei care au tulburări legate de substanțe nocive, dar David Fisher de la Școala Medicală Harvard și Spitalul General Massachussetts din Boston și colegii săi au vrut să afle dacă acest comportament are motivații care provin din vanitate sau dintr-o dependență biologică.
Pentru a testa această teoria, echipa a expus niște șoareci semi-rași la radiații UV timp de cinci ori pe săptămână pentru o perioadă de șase luni. Fiecare doză de radiații era asemănătoare cu cea pe care ar lua-o o persoană cu o nuanță de piele medie care ar sta 20-30 de minute în soarele din Florida.
Aceștia au descoperit că șoarecii au arătat un răspuns similar dependenței. Pentru început au produs mai mulți hormoni ai fericirii, numiți beta-endorfine, care sunt legați de receptorii opioizi, aceeași receptori care răspund la heroină și alte droguri asemănătoare.
După mai multe doze de UV, toleranța acestora la durere a scăzut, semn că producția endorfinelor care blocau durerea a scăzut. Acest lucru înseamnă că șoarecilor le creștea toleranța și ar fi avut nevoie de o expunere prelungită la razele UV pentru a avea aceleași reacții ca în primele faze ale studiului, exact așa cum dependenților le crește toleranța la droguri. Au apărut și semnele dependenței fizice, simptome clasice de sevraj precum tremuratul și clănțănitul dinților.
Rezultatele demonstrază că razele UV au un efect mai puternic decât se credea, spune Fisher: "Avem o înclinaţie de a căuta cel mai frecvent cancerigen din lume. ", dar ar putea fi o explicație logică, Fisher teoretizează că afinitatea noastră pentru lumina UV a evoluat de la o nevoie de a menține un nivel de vitamina D, pe care organismul nostru îl sintetizează folosind lumina soarelui.
Fisher sugerează că ar fi nevoie de o nouă strategie pentru bronzare deoarece saloanele de bronzat au reglementări minime şi chiar dacă reducerile şi încercarea gratuită sunt soluţii bune în afaceri distrug sănătatea umană, în special pe cea a tinerilor.
Crema cu protecţie solară nu a fost investigată de studiu, dar cercetătorii spun că ar putea preveni dependenţa de raze UV deoarece te protejează de expunere.
