Domnul judecător Adrian Toni Neacşu, membru al Consiliului Superior a Magistraturii, ne-a anunţat că după ce Judecătoria Vâlcea a solicitat revocarea lui Cristi Danileţ din CSM pe motiv de „lipsă de transparenţă”, au urmat „în cascadă” şi cele din Galaţi, Huşi, Buzău şi Pătârlagele şi a avertizat că vor urma şi altele. Mai mult, domnul Neacşu ne-a avertizat că „Toată isteria şi linşajul public întreţinute artificial zilele acestea vor trebui să se oprească o dată ce adunările generale ale instanţelor judecătoreşti, adică practic corpul profesional al judecatorilor, vor vorbi şi-şi vor spune punctul de vedere”. Domnul Neacşu ar trebui să se roage zeilor să nu apuce ziua când Justiţia se va face în România pe baza mesajelor trimise de „asociaţii de oameni ai muncii”.
Nu este nimic ilegal în alegerea procurorului Oana Hăineală în fruntea Consiliului Superior al Magistraturii şi aici ar trebui să se încheie orice dezbatere raţională despre alegerile din CSM. Argumentele „subtile” invocate de doamna judecător Dana Gârbovan în sprijinul ideii că n-ar fi tocmai în regulă ca un procuror să conducă CSM, care reflectă, destul de fidel, opiniile exprimate de doamna Mona Pivniceru, sunt, simplu spus, sofisme. Procurorii sunt magistraţi şi, ca atare, un procuror are dreptul să conducă CSM la fel ca un judecător. Proba se poate face foarte simplu: Dacă lucrurile ar sta în orice alt fel, atunci prezenţa procurorilor în CSM nu ar putea fi justificată în niciun fel, nici constituţional, nici legal şi atunci ar trebui eliminaţi din acest organism deîndată. Dar cum atât Constituţia cât şi legea recunosc statutul de magistrat al procurorilor iar în CSM sunt prevăzute cinci locuri pentru procurori, atunci alegerea doamnei Hăineală este dincolo de orice îndoială. La fel de irelevantă este discuţia despre ce „ar trebui” să fie sau despre care „ar trebui” să fie statutul procurorilor după modificarea Constituţiei, despre ponderea acestora în actul de Justiţie şi aşa mai departe. Ceea ce contează, după cum ştiu foarte bine şi Mona Pivniceru şi Dana Gârbovan şi Adrian Neacşu şi Horaţiu Dumbravă este Legea actuală, singura după care poţi să judeci, nu ideea cuiva despre cum ar trebui să arate Legea sau Constituţia, sau despre ceea ce este sau nu drept. Iar Legea actuală dă dreptate Oanei Hăineală, Alinei Ghica şi lui Cristi Danileţ.
Ceea ce s-a întâmplat ulterior este extras din practica regimurilor totalitare. Atunci când nu aveau argumente legale nici măcar în propria legislaţie strâmbă, comuniştii apelau la aşa-numitele „mesaje spontane din partea organizaţiilor oamenilor muncii”. Presa de partid era împânzită de aceste mesaje spontane venite din toată ţara, care cereau „condamnarea exemplară” a duşmanilor poporului, deşi cea mai mare parte a „oamenilor muncii” invocaţi habar n-aveau şi nici nu le păsa cine erau de fapt „duşmanii poporului” şi pentru ce erau acuzaţi. Era suficient că ştiau partidul şi conducătorii regimului. Sub presiunea „maselor largi populare”, vinovatul era condamnat chiar împotriva legii pentru că, nu-i aşa, voinţa poporului este suverană şi „bate” tot, chiar şi legea.
Or, ceva de genul cererilor spontane ale organizaţiilor de oameni ai muncii indignaţi se petrece acum cu cererile asociaţiilor magistraţilor din Vâlcea, Huşi şi Pătârlagele de revocare a lui Danileţ şi a celorlalţi membri ai CSM care nu sunt pe plac actualei Puteri. Este, pur şi simplu, o reeditare a mascaradei comuniste prin care legea era călcată în picioare în numele Voinţei Poporului. Cazul lui Danileţ – vinovat, se pare, că nu s-a alăturat celor şapte judecători care au votat împotriva lui Hăineală şi că a îndrăznit să candideze la un post de vicepreşedinte pe baza unui proiect cât se poate de public şi de transparent – este semnificativ. Acuzaţiile de lipsă de transparenţă formulate de magistraţii Judecătoriei Vâlcea contrastează în mod atât d flagrant cu faptele încât făcătura nu poate deveni mai transparentă de atât. În plus, Danileţ este şi cel mai greu de revocat dintre membrii CSM fiind ales de peste 170 de instanţe, si probabil, cel mai reprezentativ dintre toţi membri CSM. Şi atunci, de ce Danileţ? De ce toată mascarada mesajelor de la Huşi şi Pătârlagele, când mai degrabă poate fi revocată Piviniceru din funcţia de ministru decât Danileţ din CSM, pentru că nu este de imaginat că vor exista atâţia judecători care să încalce legea? Pentru că mesajul care se doreşte transmis este că a venit din nou vremea când Voinţa Poporului bate, inca o data, orice: Bate legea, bate Constituţia, bate Statul de Drept. Dacă actul de forţă al lui Piviniceru va avea succes atunci vom putea spune că Statul de Drept în România a murit la Pătârlagele, ucis de USL cu mâna lui Neacşu, Dumbravă, Şerban, a AMR şi UNJR.
Bătălia este, desigur, departe de a fi tranşată şi nu avem semne că în USL există o asemenea unitate de nezdruncinat în spatele acţiunilor lui Pivniceru-Antonescu-Voiculescu, dar este important ca toată lumea să se exprime public faţă de situaţia de la CSM. Declaraţiile făcute până acum de Victor Ponta în această chestiune sunt alarmante, dar prim-ministrul trebuie să ştie că urmează raportul Comisiei Europene pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare în Justiţie. Întrebarea e: „Este Ponta pregătit pentru a începe lupta cu Comisia Europeană pentru a-i apăra pe cei care îşi doresc cu disperare să controleze Justiţia şi să îi supună pe procurori controlului politic?”. Pentru că Uniunea Europeană nu este intimidată de Voinţa Poporului.
