Observ o serie întreagă de analişti care se întreabă de ce românii votează atât de haotic la Locale. Şi de ce în funcţia de primar ajung tot felul de indivizi care nu ar avea ce să caute acolo, din cauze morale sau legale. Eu cred că totul are la bază o explicaţie destul de simplă. Mă refer la lipsa unui contract clar între cetăţean şi primar. Altfel spus, intrăm în ceea ce ar trebui să însemne guvernarea locală şi implicit o reformă administrativă dusă până la nivelul celui mai mic sat din România.
Comunitatea nu poate fi stăpână pe ea însăşi dacă nu e stăpână pe un lucru esenţial, pe impozitele şi taxele pe care le plăteşte în fiecare an. Se discută de mulţi ani pe tema asta şi multe voci spun că impozitele şi taxele locale ar trebui să rămână, în totalitate, în fiecare comunitate în parte. Şi eu cred că, dacă acest deziderat ar deveni realitate, ar fi exact acel moment în care se va schimba din temelii percepţia fiecărui om faţă de ideea de comunitate. El va simţi că este, cu adevărat, important. Şi implicit votul lui este important, pentru alegerea viitorului primar.
Comunitatea ar trebui, în asemenea condiţii, să angajeze un primar care să gestioneze, eficient, problemele obştei. Poate că e un cuvânt dur, să “angajeze”, dar eu cred că este un termen potrivit. Primarul nu mai trebuie văzut ca un împărat, iar funcţia pe care o are, ca un cadou. El ar trebui să ajungă în fruntea comunităţii după ce a prezentat un program de guvernare locală. Dacă cetăţenii vor spune, în urma votului, acesta e programul care ne avantajează pe noi, care va duce la rezolvarea problemelor localităţii noastre, urmează al doilea pas. Primarul să încheie un contract cu comunitatea, pe durata mandatului său de patru ani. Un contract care să dea oamenilor garanţia că taxele şi impozitele pe care le plătesc se întorc la ei sub forma unei vieţi tot mai civilizate, de la un an la altul.
Mulţi spun acum că actuala campanie electorală aproape că nu a existat. Că au lipsit dezbaterile. Dar despre ce dezbateri vorbim? Cele între candidaţi? Şi din acest punct de vedere problema este pusă, din punctul meu de vedere, total greşit. Adevăratele dezbateri ar trebui să fie între candidaţi şi comunităţi. Dar şi acest lucru se poate face numai dacă, într-un nou cadru administrativ, comunitatea ar fi stăpână în totalitate pe destinul ei. Şi implicit pe banii din impozitele şi taxele locale. Să vezi atunci dezbateri! Pentru că cei care vânează funcţia de primar ar fi descusuţi pe toate părţile de electorat. Cum vei gestiona banii noştri? Acesta ar fi, logic, subiectul esenţial. La asemenea dezbateri nu ar mai avea curajul să participe tot felul de "salvatori" ai naţiei.
Dacă nu vom face o adevărată reformă administrativă, atunci să nu ne mirăm de felul în care arată acum alegerile locale şi cum vor arăta, probabil, şi în viitor. Să nu ne mirăm că cetăţeanului puţin îi pasă cine ajunge primar. Pentru că majoritatea oamenilor nu simt, în primul rând, că primarul e al lor. Aşa cum majoritatea oamenilor nu sunt stăpâni pe taxele şi impozitele pe care le plătesc. Ca o concluzie, mă gândesc că ştampla de vot nu are încă, din păcate, în România de azi, valoarea care i s-ar cuveni. Dacă am fi o ţară trecută prin reforme radicale, care să readucă la viaţă simţământul comunităţii, ştampila de vot ar trebui să aibă în mâna cetăţeanului putere de lege.
