Stagiunea 2008-2009 a fost una cu multe premiere, cu spectacole bune, dar si cu unele mai slabe. Numarul de spectatori a crescut, dovada fiind faptul ca au fost momente in care a trebuit sa ne dam peste cap pentru a obtine chiar si un singur bilet. Ne-a bucurat sa vedem ca tinerii au inceput sa dea navala la teatru.
Impreuna cu cativa oameni implicati in procesul teatral, actori, regizori, critici de teatru ori manageri, am incercat sa trasam cateva linii despre stagiunea recent incheiata.
Pentru inceput am discutat cu un critic de teatru, care are deopotriva prieteni si dusmani, cel care diseca profesionist tot ceea ce se straduiesc sa ne ofere cei de pe scena sau din spatele ei. In opinia criticului Alice Georgescu, stagiunea nu de mult incheiata "s-a incadrat in tiparul nefericit «lansat» cam de trei-patru sezoane incoace: spectacole relativ multe si… relative – aflate pe linia subtire ce desparte un lucru pasabil de o prostie curata". Cand spune "prostie curata", doamna Georgescu se refera la acele spectacole pe care, de regula, le uiti in cateva zile – si asta nu pentru ca ar fi produse "de consum", ci pentru ca sunt, pur si simplu, mediocre. Din pacate, doamna Georgescu ne-a spulberat iluziile cum ca numarul mare de spectatori ar reflecta buna calitate a stagiunii trecute. "Parerea mea e un pic alta decat statisticile referitoare la vanzarea de bilete: nu cred ca teatrul romanesc a «crescut» prea tare (desi, in fond, buruiana creste mai abitir decat graul bun, nu?). Explicatia sporirii numarului de bilete vandute tine, as zice, de alti parametri decat calitatea intrinseca a teatrului. Unul dintre acesti parametri (din zona psiho-sociala) ar fi obsedanta criza economica: se stie ca, in vremuri grele, oamenii cauta «distractia». In fine, preturile biletelor de teatru, in Romania sunt – inca! – extrem de mici".
Spectacole de top, in festivaluri
Pentru actrita Mihaela Teleoaca, stagiunea 2008-2009 a fost una cu doua premiere, "Fitness" si "Casa Zoikai", ambele la Teatrul de Comedie. "Doua personaje diferite, doua provocari. De ani de zile Teatrul de Comedie are multe premiere. Si anul acesta, desi instabil din punct de vedere financiar, a adus in atentia publicului spectacole mari (unul dintre ele este "Casa Zoikai" – n.n.). Martore ne sunt cozile interminabile la bilete si chiar epuizarea lor intr-o singura zi," ne-a spus actrita. Spectatorul Mihaela Teleoaca s-a "bucurat de piesa colegilor de la Teatrul Metropolis, «Hamlet», in regia lui Laszlo Bocsardi, si de Festivalul de Comedie Romaneasca, in special de spectacolul «Jocul de-a vacanta», al lui Radu Afrim".
Oricum, se pare ca, in ceea ce priveste piesele de comedie, stagiunea noastra a stat foarte bine. "Divertismentul bine facut, de pilda, este un gen absolut onorabil si, pe deasupra, greu de «nimerit» in lipsa unei pregatiri tehnice desavarsite sau a unui talent urias", a spus criticul de teatru Alice Georgescu.
Pe tanarul regizor Radu Apostol, care a montat un singur spectacol, la Teatrul Luni de la Green Hours, "UNDO 90, Masina Timpului", dupa Frederick Strope, l-a bucurat foarte tare oferta de spectacole de la Festivalul National de Teatru, Festivalul de Dramaturgie Romaneasca si de la Festivalul Uniunii Teatrelor Europene. "Pacat ca in stagiunea ce urmeaza sunt slabe sanse sa se mai intrezareasca adevarate evenimente culturale asa cum ne-am bucurat in stagiunea trecuta".
Nu este singurul spectator pentru care demne de mentionat din aceasta stagiune au fost spectacole prezentate in cadrul diverselor manifestari teatrale cum ar fi festivalurile. Criticul Alice Georgescu, atunci cand am intrebat-o ce spectacole considera ca pot fi trecute la capitolul "varfuri" de stagiune, a precizat, cu exceptiile de rigoare desigur, cu precadere spectacole straine, cu mentiunea abtinerii de la nominalizari din cauza unor lacune la capitolul prezenta in sala in aceasta stagiune, dar si a implicarii sale in realizarea unor montari.
"Astfel – a completat Alice Georgescu – la nou-nascuta Bienala Internationala de Teatru «Reflex», organizata la Sfantu Gheorghe (Covasna), de Teatrul «Tamasi Aron», am vazut cel putin doua reprezentatii de talie europeana: «Vizita batranei doamne», de F. Durrenmatt, montata de Sandor Zsoter la Budapesta, si «Orestia», de Eschil, la Deutsches Theater din Berlin, in regia lui Michael Thalheimer. Dupa cum la «veteranul» Festival International de Teatru de la Sibiu am vazut un superb spectacol cu «Livada de visini», de Cehov, montat la un teatru moscovit de celebrul Eimuntas Nekrosius".
Teatrul independent
Pentru foarte tanarul regizor Apostol, "Poimaine alaltaieri" si "Povesti adevarate complet inventate despre Baia Mare" sunt doua repere importante ale stagiunii trecute. "Primul, realizat de Gianina Carbunariu, este inca unul dintre acele spectacole care isi preced timpul in care au fost create si cred ca prin acest spectacol, in scurt timp, se va percepe o transformare atat a tematicii, cat si a limbajului teatral in peisajul romanesc. Spectacolul Anei Margineanu, pe un text de Stefan Peca, este primul dintr-un proiect mai amplu: «Despre Romania numai de bine». Personal, am descoperit la Baia Mare un spectacol care pentru cateva minute imi dadea senzatia ca acest oras este centrul vital al lui Aici si Acum", a completat regizorul. Pentru multi alti tineri, asemenea regizorului Radu Apostol, nu numai multe teatre din provincie reprezinta centrul vital al lui Aici si Acum, ci si Green Hours, locul unde se desfasoara spectacole ale teatrului independent, Teatrul LUNI. Directorul acestui teatru, Voicu Radescu, ne vorbeste despre ceea ce a insemnat stagiunea 2008-2009, neuitand insa sa sublinieze ca "stagiunea Teatrului LUNI este non-stop" si ca anul 2009 este al 12-lea an de activitate al acestui teatru. Cu opt premiere in 2008, din care cinci se joaca cu succes si acum – cele trei disparute intrand in "relele" despre care nu ne-am putut abtine sa intrebam – si cu inca trei in 2009, se pare ca Teatrul LUNI considera ca a avut doi ani buni. Cu observatia domnului Radescu ca "teatrul experimental isi gaseste inca destul de greu spectatori, chiar si la noi in underground".
Tinere sperante
Am fost curiosi sa aflam cate ceva si despre activitatea foarte tinerilor actori sau regizori. Au existat nume de regizori care au atras atentia? Dar tineri actori care sa fi iesit in evidenta in spectacolele de absolvire? Am intrebat-o pe Alice Georgescu ce parere are despre spectacolele studentesti din aceasta stagiune si am aflat urmatoarele: "Am o mica lista de sperante cu numele a trei regizori – Vladimir Anton, Alexandru Lustig si Sanziana Stoican, precum si o lista, un pic mai lunga, cu nume de actori, dintre care nu o amintesc insa acum decat pe exceptionala Ioana Anastasia Anton (care a aparut intr-un interviu in "Timpul liber", chiar inainte de a lua Premiul de debut la Gala UNITER -n.n.). Pe ceilalti ii astept sa treaca, eventual, HOP-ul Galei Tanarului Actor de la Mangalia (2-5 septembrie, n.n.)".
Primeaza povestea
Spectacolele cu succes public, tipul de spectacole la care iti trimiti prietenii sau vecinii (daca putem vorbi despre tip de spectacole, stiut fiind ca succesul are foarte multe componente!) au fost si ele abordate cu aceeasi interlocutori. Astfel, din punctul de vedere al actritei Mihaela Teleoaca, nu exista un anume tip de spectacol care este preferat de public. "Parerea mea este ca ceea ce primeaza este povestea, modalitatea de talmacire a regizorului si nu in ultimul rand jocul si energia benefica a actorilor. Am jucat atat pe scene clasice cat si in spatii neconventionale. Publicul gusta toate genurile doar atunci cand realizeaza ca nu a dat banii degeaba pe bilet. Cred in puterea de vindecare a teatrului si mai ales in alegerea publicului de a aplauda la finalul spectacolului sau de a parasi sala in caz de nereusita.", spune Mihaela Teleoaca.
Din pacate, spunem noi, publicul roman inca nu a ajuns la stadiul de a "penaliza" spectacolele proaste prin lipsa aplauzelor de final. Penalizarea vine mult dupa spectacol cand, vorbind cu prietenii, nu ii indemni sa se duca sa-l vada.
Insa atunci cand sala este mereu plina la acelasi spectacol poate fi considerat ca avem un feedback pozitiv? Voicu Radescu considera ca "sala plina si arhiplina – in masura in care asta ar fi «masura» succesului" – avem la doua din spectacolele Liei Bugnar, «Sta sa ploua» si «Firimituri», la «Neaparat Caragiale», un spectacol «de grup» coordonat de cumnata mea, actrita Mihaela Radescu, la «piesa al carei nume nu poate fi pronuntat» si, nu in ultimul rand, la «L-V:8-16», un excelent one-man-show al foarte tanarului Lari Georgescu. De asemenea, ultimele doua premiere, «UNDO 90 – Masina timpului» si «Faceti loc», sunt foarte bine receptionate de public."
Nu avem pretentia ca in spatiul disponibil am facut o radiografie a acestei stagiuni, dar speram ca o idee s-a desprins destul de clar, indiferent daca vorbim de teatrul independent sau cel institutionalizat. Publicului roman ii place sa vada "o poveste", daca se poate una astfel montata incat sa-i transmita ceva. Ca o penalizeaza in felul lui, fara aplauze entuziaste, dar totusi cu aplauze, adresate de cele mai multe ori efortului actorilor, aceasta-i alta poveste…
