La 50 de kilometri de Timisoara, in recent devenitul oras Gataia, se afla unul dintre cele mai vechi spitale de boli mintale din tara, infiintat cu 40 de ani in urma. Situat pe malul raului Barzava, complexul de peste sapte hectare adaposteste aproximativ 450 de pacienti in-ternati pentru cele mai diverse boli mintale.
Pornind din Gataia pe o alee lunga de un kilometru, strajuita de castani, se ajunge la poarta spitalului din padurea de la marginea orasului. Dupa ce primesti acceptul portarului, nu inainte de a lasa un act de identificare, inaintezi pe cararea ce trece prin inima padurii. Intreg spitalul de psihiatrie se constituie din zece pavi-lioane ce adapostesc pacientii, plus mai multe cladiri pentru personalul auxiliar.
La intrarea in cladirea principala se gaseste un telefon public si o cutie postala, folosite de catre bolnavi pentru a pastra putinele legaturi cu lumea „de afara”. Aici e, de altfel, cea mai mare forfota. Inca de la orele diminetii, „inarmati” cu cartele, unele probabil expirate de mult, pacientii stau la coada sa ajunga la telefon. Ri-dica receptorul si vorbesc spre destinatii necunoscute, de parca de acel aparat ar depinde succesul cine stie carei afaceri.
Unii se indeparteaza apoi tristi, probabil pentru ca interlocutorul nu a raspuns, altii, dimpotriva, dovada ca cineva, la celalalt capat al firului, astepta un semn de la ei. Curtea spitalului este, de fapt, un parc plin de copaci si verdeata, care are scopul de a-i relaxa pe „locatarii” pavilioanelor si de a-i face sa se simta mai bine. Pe aleile lungi, printre fantani si arbori, se plimba, in grupuri de cate doi-trei, pacienti cu privirea ratacita, mormaind cuvinte numai de ei intelese.
La Gataia se asteapta integrarea europeana
Ca majoritatea societatii romanesti, si pacientii de la Spitalul din Gataia asteapta integrarea europeana. Se vorbeste mult despre centrele de sanatate mentala, iar Gataia vrea sa devina unul dintre acestea. Ar insemna o sansa pentru transformarea unitatii intr-una din care pacientii s-ar putea reintoarce, fara teama, la lumea dezlantuita din afara gardului de sarma care o inconjoara.
Dupa cum declara directoarea institutiei, Gabriela Mieta Hategan, cea mai mare problema pentru pacienti este reintegrarea in comunitate.
In prezent in spital mai sunt internati doar pacientii care nu sunt periculosi, cei care nu au comis acte de violenta inainte de a ajunge la Ga-taia. De aceea, acum trei ani Ministerul Sanatatii a schimbat titulatura unitatii medicale din „Spital de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta” in „Spital de Psihiatrie”.
Nici unul dintre pacientii internati aici acum nu prezinta vreun pericol pentru vizitatori sau pentru personalul auxiliar. Conditiile in care traiesc cei 450 de bolnavi nu sunt deloc dintre cele mai bune. Din cele 10 pavilioane, sunt functionale doar noua, iar doua dintre acestea nu beneficiaza de caldura.
„Nu am avut fonduri pentru a le incalzi. Din fericire, se pare ca in acest an ministerul ne-a alocat mai multe fonduri pentru investitii si vom putea incalzi din ei si aceste doua pavilioane”, mai spune directoarea. Ea adauga ca spitalul s-a mai confruntat cu probleme grave in urma inundatiilor de anul trecut, atunci un pavilion fiind complet distrus.
Insa, dupa cum sustine chiar directoarea unitatii medicale, cea mai mare problema a fost, este si va ramane marimea clinicii. „Avem mult prea multe spatii si nu avem destui bani pentru a le ingriji”, completeaza aceasta.
