Dacă secţiile de Chirurgie Cardio-Vasculară şi Ortopedie au fost reabilitate şi arată ca-n Occident, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre celelalte secţii ale Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) sau alte unităţi sanitare constănţene. În timp ce proaspăt inaugurata Clinică de Ortopedie şi Traumatologie Medicală respectă normele impuse de Uniunea Europeană şi beneficiază de spaţii amenajate la cele mai înalte standarde, alte compartimente suferă din cauza problemelor cu care se confruntă. La acest moment, blocul operator de la Ortopedie se întinde pe o suprafaţă de 700 de metri şi are în componenţă patru săli de operaţie, un spaţiu de sterilizare, precum şi spaţii de pregătire a bolnavilor, o zonă postoperatorie, prevăzută cu un sistem de ventilare cu flux laminar, aşa cum sunt dotate numai spitalele mari din ţară şi din Europa.
La polul opus, în alte secţii medicii sunt nevoiţi să se descurce cu ce au în dotare şi să-şi „cazeze” pacienţii în aceleaşi saloane vechi şi nerenovate… De aici apar şi reclamaţiile bolnavilor internaţi, care spun că în unele secţii saltelele sunt vechi de 20 de ani, pătate şi rupte, mobilierul arată jalnic, iar instalaţiile sanitare sunt mâncate de rugină. Ca şi cum asta nu ar fi suficient, bolnavii sunt vizitaţi noaptea şi de gândaci. Dincolo de problemele legate de cazare, persoanele suferinde sunt conştiente că mereu trebuie să vină cu sacoşa de medicamente de acasă, pentru că spitalul nu are fonduri suficiente pentru a le asigura tot ceea ce trebuie. „Noi am făcut solicitări în repetate rânduri pentru achiziţionarea de aparatură, dar până acum nu am obţinut decât promisiuni”, a declarat şeful secţiei de Chirurgie, prof.univ.dr. Octavian Unc.
Motiv de bucurie şi frustrare
Referitor la inaugurarea Ortopediei, medicul a admis că acesta este standardul la care au dreptul să aspire pacienţii în 2012. „Desigur, chirurgii noştri sunt pregătiţi din punct de vedere teoretic şi practic pentru orice. Au cursurile necesare care să le ateste dreptul de a efectua diferite intervenţii, dar, din păcate, nu există aparatură. Ce s-a întâmplat cu Ortopedia este pentru noi un motiv de bucurie şi de frustrare în acelaşi timp. Frustrarea este de ordin profesional, pentru că ştii că poţi să lucrezi în aceleaşi condiţii pe care le au şi spitalele europene, dar nu avem condiţii. Aşadar, ce putem să facem la nivel de Chirurgie este să ne descurcăm”, a subliniat el. Primul aparat pe care l-ar cere, a precizat dr. Unc, este colangiograful, adică aparatul de vizualizare radiologică a căilor biliare, fără de care un pacient cu icter mecanic nu poate fi rezolvat în condiţii de maximă fiabilitate pentru că le lipseşte acest control. Pe listă mai există şi alte aparate. Desigur, problema nu este singulară. O bună parte din aparatura existentă la ora actuală în spitalele constănţene este veche, uzată şi este nevoie ca ea să fie înlocuită.
Pentru alţii, problema nu constă neapărat în lipsa anumitor aparate, ci în lipsa acută a materialelor sanitare şi a medicamentelor. Situaţia nu este întâlnită numai la Neurologie, una dintre secţiile supersolicitate ale spitalului, dar şi la Cardiologie, Medicină Internă, Ginecologie etc. Spre exemplu, la Neurologie lipsesc din stoc mereu medicamente precum Fenobarbital, Sanometrol, Dexametrazonă, diferite antibiotice, Cerebrolysin, dar şi materiale sanitare (spre exemplu, perfuzoare). „În afară de Furosemid, ducem lipsă de foarte multe, iar pacienţii sunt nevoiţi să-şi plătească medicamentele din propriile buzunare”, recunosc medicii. La Chirurgie, li se întâmplă uneori chiar să rămână fără aţă pentru operaţii şi lista neajunsurilor poate continua. Deocamdată, materialele sunt la limită, dar ar fi o tragedie dacă spitalul nu ar fi aprovizionat într-o lună şi nu ar mai primi ace, seringi, pansamente sau alte produse necesare pentru asigurarea actului medical.
