Pe vremea comunismului, elev fiind, aș fi vrut să cunosc modul cum studiază tinerii de vârsta mea, de dincolo de „cortina de fier”sau cum era sistemul lor de învățământ, să știu de ce nemții dădeau lumii cei mai buni ingineri, iar japonezii aveau cei mai buni electroniști sau cum au reușit americanii să cucerească cosmosul. Propaganda de atunci, nu numai că nu permitea obținerea de astfel de informații, ci și prezenta sistemul comunist ca fiind cel mai performant în privința desăvârșirii actului educațional. În anii ce au urmat prăbușirii comunismului diriguitorii învățământului românesc s-au dovedit incapabili să găsească azimutul școlii românești. Schimbările au fost făcute mai ales de dragul schimbării, modele sunt, dar voința politică de a restructura real sistemul nu are cum să apară atâta timp cât cei chemați să o facă sunt cei care făceau propaganda comunistă sau erau atât de pătrunși de ea, încât nu au putut să vadă cum se obține real eficiența în acest domeniu. Vă prezint câteva modele de finalizare a învățământului secundar, cu bune și rele, concluzia o trage fiecare dintre noi.
BAC-ul în Franţa
Bacalaureatul , numit și „Examenul maturității”, a apărut pentru prima dată în Franța, în timpul lui Napoleon. Bacalaureatul francez reprezintă un model pentru cele mai multe examene de acest tip care se susţin în lume. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bacalaureatul francez avea un nivel foarte ridicat. Pentru pregătirea lui elevii învățau materia care acum se studiază la facultate. În zilele noastre, elevii francezi susţin un bacalaureat ştiinţific, unul profesional, care este de fapt un certificat de absolvire a liceului și care nu dă dreptul la studii universitare, sau un BAC vocaţional, care le dă dreptul celor care-l promovează să-şi continue studiile doar pe acelaşi profil, rata de promovabilitate fiind de aproximativ 80%.
În ultimii ani s-a discutat mult despre o reorganizare a examenului şi o asimilare a cunoştinţelor mai bine eşalonată pe parcursul anilor de studiu.
În anul 2012, a izbucnit un mare scandal în urma sustragerii subiectelor de matematică a probei de bacalaureat . Subiectele erau „deconspirate” cu o zi înainte de proba propriu-zisă. În urma investigațiilor făcute de ziariști ai cotidianului „Le Figaro” au apărut și alte suspiciuni de furt ale subiectelor probelor de engleză, fizică, istorie și geografie. Legea franceză pedepsește cu închisoarea pe un termen de trei ani şi o amendă de 9 mii de euro pe cei care se de fac vinovați de „scurgerea” unor astfel de informații.
BAC-ul în Germania
În Germania, sistemul educaţional este unul din cele mai complexe din Europa, bazându-se pe evaluarea permanentă a elevului şi pe o parte practică foarte dezvoltată. La final de ciclu primar elevii sunt evaluaţi pentru prima dată, urmând să fie repartizaţi la una din cele trei variante de ciclu gimnazial existente în Germania, pe trei niveluri. Ultimul nivel este și cel mai important fiind echivalentul liceului de la noi. Eficiența acestuia nu se lasă mult așteptată, rata absolvenţilor de sfârşit de an fiind între 95% şi 99%. Totuși, mai mult de jumătate dintre elevi ajung să studieze în primele două niveluri care sunt axate mai mult pe pregătirea practică.
Încă din primii ani de gimnaziu, elevii sunt consiliați să se orienteze spre un domeniu corespunzător capacităților și abilităților de care dau dovadă. Evaluările se fac anual și în funcție de rezultatele obținute elevii sunt nevoiți să treacă, uneori, la un profil educativ inferior, de la un profil teoretic, la unul profesional. Ca și la noi, examenul de bacalaureat este susţinut după 12 sau 13 clase de învăţământ. Această selecție riguroasă face ca la bacalaureatul german să aibă acces doar 43% din tinerii acestei țări. Scopul declarat al acestui tip de învățământ este de a întări clasa de mijloc în societatea germană – motorul dezvoltării economice.
BAC-ul în Italia
În Italia, bacalaureatul se numește examenul de stat sau de maturitate.
A fost introdus în 1923 de filosoful şi pedagogul Giovanni Gentile, ministru al Instrucţiunii Publice în timpul lui Mussolini. Gentile dorea o diplomă care să ateste sfârşitul studiilor liceale şi să permită accesul la universitate.
Examenul de maturitate se dă după 5 ani de liceu sau de institut, adică un fel de liceu cu profil, şi cuprinde trei probe scrise şi probe orale la toate materiile ultimului an. Probele la limbă străină sunt puse în valoare prin acordarea unui certificat de competenţă pe baza grilei europene de evaluare.
Examenul de maturitate este un test foarte dificil şi 2 candidaţi din 3 sunt cuprinşi de panică, după cum arată un studiu, cu simptomele caracteristice : dureri de cap, dureri de stomac şi tahicardie. Încărcătura emoţională a examenelor a făcut deseori obiectul unor filme şi melodii. Editurile încearcă să vină în ajutorul elevilor şi propun metode care mai de care mai eficiente pentru pregătirea examenelor de sfârşit de liceu care să ducă la obţinerea a cel puţin 60 de puncte necesare obţinerii diplomei.
Cam 15 – 20.000 de elevi nu reuşesc să treacă examenul de maturitate dintr-un total de 500 000 şi sunt nevoiţi să aştepte un an pentru refacerea probelor la care au picat. Şi în Italia examenul de maturitate generează polemici legate de calitatea studiilor liceale şi de fraudele din timpul probelor.
Sunt și țări fără bacalaureat
În Belgia şi Suedia nu se susține un examen de bacalaureat.
În Belgia există un examen, susţinut la 12 ani, la sfârşitul şcolii primare şi care se numeşte „Certificat de studii de bază”. Acesta le permite elevilor să fie admişi la un liceu sau altul, în funcţie de media obţinută şi de preferinţele elevilor. Studiile secundare, care încep la 12 ani şi se termină la 16 sau 18 ani, sunt încununate cu un alt „Certificat de studii secundare”.
În al treilea an de studii secundare, tinerii belgieni optează pentru o disciplină tehnică sau artistică iar la sfârşit de studii secundare certificatul de absolvire este completat cu menţiunea „artă” sau „tehnic”. Acesta le dă posibilitatea să se înscrie în învăţământul superior, unde nu există examene de admitere, ci doar o taxă anuală de plătit.
Universităţile belgiene acceptă şi un număr mare de studenţi în primul an, dar facultăţile sunt de obicei atât de dificile, că numai jumătate dintre cei care încep studiile universitare în această ţară reuşesc să le şi termine.
În Suedia, şcoala generală se consideră până în clasa a IX-a. Până în clasa a VII-a, nici un elev nu primeşte note. În schimb, pe tot parcursul anilor de şcoală, fiecare profesor scrie, cam o dată pe semestru, o caracterizare a elevului, pe care dirigintele are grijă să o transmită părinţilor. Primele note apar în clasa a VIII-a şi sunt doar nişte calificative: „deosebit de bine”, „foarte bine” şi „bine”.
Evaluarea elevilor se face prin teste, pe care aceştia le primesc pe tot parcursul anilor de liceu. Notele de acolo se convertesc în puncte care se adună şi care contează la admiterea la studii în universităţi.
În anumite licee suedeze există totuşi un bacalaureat internaţional, dar el este destinat în special celor care doresc să studieze în străinătate.
Criticii sistemului educaţional din această ţară îi reproşează faptul că îi motivează tot mai puţin pe adolescenţi să facă o facultate. Tinerii suedezi ar prefera astfel să se califice într-o meserie, ceea ce le asigură un nivel de trai absolut decent.
BAC-ul în România
În Romania bacalaureatul a fost introdus în anul 1925, de către Constantin Angelescu, un doctor chirurg din Buzău, ministru al Instrucţiunii, introdus în Guvern de Brătianu și trimis apoi să ia contact cu formele de învățământ, de la acea vreme, din America şi Franţa. Bacalaureatul, în noua sa formă, îngrozea, în acei ani, prin asprimea profesorilor examinatori, programa şcolară uriaşă şi prin dificultatea examenelor. Tânărul Mircea Eliade, epuizat după câteva luni de învăţat în continuu, tremura pe coridoarele liceului, aşteptând să fie chemat de comisia de examinare. Generaţia sa a fost prima nevoită să treacă prin rigorile noului examen de Bacalaureat, anunţat cu numai câteva luni înainte.
Gata, s-a terminat cu comisiile din propria şcoală, profesori prieteni şi subiecte uşoare! Noul învăţământ românesc este unul implementat agresiv. Ţara are nevoie de specialişti, dar şi de tineri cu „ideal şi conştiinţă a răspunderii de iniţiativă“. Vechile metode vor fi abandonate! Noul motto este „Şcoală cât mai multă! Şcoală cât mai bună! Şcoală cât mai românească!“ spunea ministrul Angelescu la acea vreme.
Conform ultimei metodologii, în vigoare din anul 2011, Examenul de bacalaureat este modalitatea de evaluare a competenţelor, a nivelului de cultură generală şi de specializare, atins de absolvenţii de liceu. Dreptul de a susţine bacalaureatul îl au elevii care au promovat învăţământul liceal, indiferent de forma de învăţământ. Promovarea examenului de bacalaureat permite accesul în învăţământul superior, în conformitate cu condiţiile generale şi specifice stabilite în acest sens.
Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:
A. probă de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română.
B. probă de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale.
C. probă de evaluare a competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională studiată pe parcursul învăţământului liceal.
D. probă de evaluare a competenţelor digitale.
E. probe scrise de evaluare a competenţelor formate pe durata învăţământului liceal, după cum urmează:
a) Probă scrisă la limba şi literatura română – probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările.
b) Probă scrisă la limba şi literatura maternă – probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale.
c) O probă scrisă, diferenţiată în funcţie de filieră, profil şi specializare.
d) O probă scrisă la care elevul poate opta, în conformitate cu filiera, profilul şi specializarea urmate.
Conform calendarului publicat pe site-ul Ministerului Educației, anul acesta Bacalaureatul Național se va desfășura în două sesiuni:
Sesiunea iunie-iulie 2017, care începe în data de 6 iunie cu proba A. și se finalizează în data de 10 iulie cu afișarea rezultatelor.
Sesiunea august-septembrie 2017 începe în data de 21 august și se finalizează în data de 6 septembrie.
Ministrul Educației, Pavel Năstase, a afirmat că sunt „oameni care din naştere, nativ, nu pot lua un bacalaureat”. Întrebat şi dacă are în vedere introducerea bacalaureatului diferenţiat, în funcţie de specializările urmate de elevi în liceu, ministrul a răspuns: „Mă gândesc la orice măsură, inclusiv la această măsură, care să aducă sistemul de învăţământ românesc într-o stare de normalitate. Să avem flexibilitatea necesară şi cu această descentralizare, copiii să vină cu plăcere la şcoală, să avem manuale care evident să aibă la bază programe şcolare corespunzătoare, nu foarte stufoase, care să plece de la competenţe, şi nu de la anumite discipline sau conţinuturi pe care le cunosc unii sau aţii care lucrează în Învăţământ”.
Așteptăm fapte, nu vorbe!
