Campania electorală intră într-o zonă moartă şi nimic nu o mai poate scoate de acolo până când instituţiile statului nu găsesc muniţie, pe care unii sau alţii s-o adune şi s-o arunce către adversari. Dacă vor dispărea şi dezvăluirile despre incompatibilităţile miniştrilor, şpăgile luate de parlamentari sau stenogramele discuţiilor dintre demnitari nu va rămâne decât un imens deşert politic din care, pe 9 decembrie, noi, alegătorii, trebuie să ne extragem conducătorii.
Aflaţi încă în preistoria democraţiei, cu partide care atacă orbeşte instituţii democratice şi cu politicieni ce pot fi mânaţi uşor dintr-o tabără în alta ca turmele de ovine, românii au avut recent prilejul să arunce un ochi peste ocean unde au văzut o campanie electorală adevărată. În cursa pentru Casa Albă, Obama şi Romney au vorbit în primul rând despre economie şi s-au contrazis pe subiecte ce ţin de criză, şomaj, locuri de muncă, educaţie sau sistemul asigurărilor de sănătate. Nici unul dintre acestea nu se regăseşte pe agenda publică de la noi din ultimele luni sau, dacă şi-au făcut timid loc în unele dezbateri printre scandalurile curente, au fost trecute cu vederea de un public mult prea obişnuit cu zumzetul monoton şi neplăcut al discuţiilor despre falsele măsuri economice ale partidelor încât nu le mai poate percepe notele distincte, acolo unde există. Cum le-ar fi putut ARD şi USL capta atenţia românilor când din programele lor economice nu se poate înţelege decât că vor fi reduse nişte taxe, vor fi mărite salariile, fără a fi prea clar însă de unde vin banii pentru acestea în condiţiile în care nu se pomeneşte nimic despre reducerea concomitentă şi a unor cheltuieli din bugetului public? Mai bine (pentru partide) că şi-au ţinut discrete planurile de măsuri pentru 2013-2016 dar au continuat bătălia electorală axată în principal în jurul lui Băsescu şi al suspendării acestuia în cazul în care nu va desemna premierul ales de USL.
Dacă tot nu avem ce spune/asculta/dezbate despre economie şi creşterea nivelului de trai să rămânem atunci în zona de discuţie a politicienilor noştri: cine este mai corupt, cine a furat sau a minţit mai mult?
În acest context, nu putem decât să ne bucurăm că, împinse, ce-i drept, de la spate de Comisia Europeană, instituţiile româneşti precum ANI şi DNA furnizează suficient material de dezbatere, atât pentru ARD cât şi pentru USL, astfel încât campania electorală să nu dispară de tot din preocupările românilor şi televiziunile de ştiri să nu-şi piardă complet audienţele. Aceleaşi instituţii au avut grijă parcă să nu lase fără muniţie politică nici unul dintre combatanţi: vineri, ANI a descoperit patru incompatibili în guvernul USL, pentru ca sâmbătă seară un deputat PDL să fie prins în flagrant în timp ce lua mită. Ca un detaliu amuzant putem spune că acest echilibru perfect executat de cele două instituţii specializate în vânătoarea de politicieni necinstiţi a dereglat până şi busola politică a unuia dintre cei mai experimentaţi analişti ai patriei, cu mari afinităţi pedeliste, care pentru câteva momente nu a mai ştiut cu cine să ţină şi a şters pe jos cu DNA pentru modul în care s-a comportat în cazul Trăşculescu.
La ce ne mai putem aştepta în zilele următoare?
Ca şi până acum este mai mult decât evident că politicienii noştri nu vor scoate o vorbă despre măsurile economice pe care intenţionează să le ia anul viitor, mai ales că, inevitabil, vor trebui să ajungă cu discuţia la FMI şi la banii acestuia fără de care nu vom putea trece anul 2013. Iar orice dezbatere despre o nouă îndatorare a ţării este un subiect mult prea periculos pentru o perioadă electorală.
Dacă nu vom avea din nou incompatibili sau arestări importante, politicienii se vor trezi din nou în pană de subiecte. O soluţie ar putea veni tot din zona justiţiei şi aceasta ar putea fi apariţia stenogramelor unor înregistrări din zecile de dosare penale aflate acum în anchetă şi în care sunt implicaţi politicieni importanţi. În paranteză fie spus, dincolo de valoarea lor juridică sau politică, pentru unii sau pentru alţii, publicarea discuţiilor dintre demnitari nu poate fi decât binevenită în spaţiul românesc. Bineînţeles, cu excepţia cazurilor în care se aduce atingere siguranţei naţionale, vieţii private şi în alte situaţii de acest gen. Demnitarii trebuie să ştie că ceea ce fac sau vorbesc poate ajunge în orice moment în atenţia publicului şi poate astfel vom avea măcar o mică evoluţie a clasei politice, măcar de ruşine dacă cei 20 de ani de vot liber nu i-au convins că trebuie să dea socoteală pentru faptele lor.
Dacă nici stenograme nu vor fi în campanie atunci e clar că până pe 9 decembrie nu vom mai afla nimic notabil despre politicienii noştri cu care începând din 2013 vom trebui să mergem la drum într-o nouă provocare. Pe partea economică de data aceasta.
